I.-Elemente de cristalografie reticulară
Cristalul
Stare a corpurilor caracterizată printr-o repetare periodică , prin translaţii a particulelor
( atomi , ioni sau molecule ) , după trei direcţii în spaţiu . Cristalele prezintă anizotropie , datorită faptului că mărimea translaţiilor variază odată cu direcţia şi în consecinţă şi proprietăţile fizice .
Reţeaua
Unind particulele unui cristal prin drepte imaginare , după trei direcţii principale , se obţine o reţea spaţială ale cărei intersecţii se numesc noduri .
Celula elementară
Unitatea structurală prin repetarea căreia se obţine reţeaua tridimensională se numeşte paralelipiped elementar sau celulă elementară . Cunoaşterea formei şi a conţinutului celulei elementare este suficientă pentru caracterizarea unei reţele cristaline date .
Fig. I.I : Reţeaua tridimensională şi
celula elementară
Axele cristalografice
În scopul fixării dimensiunilor exacte alei celulei elementare – a parametrilor fundamentali ai reţelei – precum şi a poziţiei particulelor din interiorul volumului celulei , reţelele se raportea -ză la sisteme de referinţă alcătuite din axe cristalografice . Direcţiile acestor axe coincid cu cele ale muchiilor celulei elementare , celulă ce trebuie astfel aleasă încât să posede volumul cel mai mic posibil şi o formă e simetrie maximă .
Sistemele cristalografice
Totalitatea cristalelor ce se raportează la aceleaşi axe cristalografice formează un sistem cristalografic .
-Direcţiile axelor se notează prin literele a , b, c ;
-Unghiurile dintre axe sunt notate cu ( între b şi c) , ( între a şi c ) , ( între a şi b );
-Parametrii axelor cristalografice , identice cu lungimile muchiilor celulei elementare şi deci cu perioadele de translaţii ale reţelei în direcţia axelor , se notează cu a0 , b0 respectiv c0 .
Respectând cele două principii de alegere a celulei elementare şi implicit a direcţiei axelor de coordonate în reţele cristaline , se obţin 7 sisteme cristaline . Acestea sunt :
Sistemul triclinic : a0 b0 c0 şi 90
Sistemul monoclinic : a0 b0 c0 şi = = 90 iar 90
Sistemul rombic : a0 b0 c0 şi = = =90
Sistemul hexagonal : a0 b0 c0 şi = = 90
Sistemul romboedric : a0 b0 c0 şi = = 90
Sistemul tetragonal : a0 = b0 c0 şi = = =90
Sistemul cubic : a0 = b0 = c0 şi = = =90
O structură cristalină poate fi alcătuită dintr-una sau mai multe reţele simple .
În cazul unor cristale formate din mai multe specii de particule , numărul reţelelor simple va fi cel puţin egal cu cel al componenţilor de natură diferită .
Plane reticulare
Trei sau mai multe noduri nealineate ale unei reţele spaţiale determină un plan reticular .
Ca urmare a periodicităţii reţelei cristaline , fiecare plan reticular aparţine unui fascicul infinit de plane reticulare identice ( paralele ) .
Indicii planelor reticulare
Pentru fixarea poziţiei unui plan reticular în raport cu axele cristalografice se folosesc indicii Miller . Aceştia constau dintr-un grup de cifre , invers proporţionale cu distanţele intersectate de plan pe axele de referinţă .
Indicii se dau întotdeauna în aceeaşi ordine ( adică primul în raport cu axa a , al doilea cu axa b , iar al treilea cu axa c ) şi se scriu între paranteze rotunde .
Pentru generalizări se folosesc literele ( h k l ) .
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.