Chimie electronică

Consideratii teoretice

Protectia impotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a proteja materialele tehnice de actiunea agresiva a mediilor corosive.

Desi exista metale si aliaje care prezinta o buna rezistenta la coroziune, acestea sunt de obicei scumpe. De aceea s-au stabilit diferite metode pentru a proteja impotriva coroziunii metalelor uzuale, usor accesibile.

Cauzele coroziunii fiind variate si metodele de protectie sunt variate; ele se pot clasifica in cateva categorii mari :

- Straturi protectoare

- Inhibitori si pasivizatori

- Conditionarea mediului coroziv

- Protectia catodica

Straturile protectoare. Acestea sunt cele mai vechi si mai aplicate metode de protectie. Dupa natura lor, ele pot fi: metalice, anorganice si organice.

a) Straturile metalice pot fi obtinute prin diferite procedee: galvanizare, metalizare, difuziune, cufundare in metal topit, placare etc.

Galvanizarea - consta in depunerea unui strat prin electroliza. In general, pentru acoperirea fierului se folosesc zincul, cromul si plumbul.

Metalizarea - consta in aplicarea unui metal protector, in stare topita si pulverizata pe suprafata de protejat. Ea se face cu flacara oxiacetilenica in care se topeste o sarma din metalul ce trebuie depus, pulverizarea fiind facuta cu aer comprimat.

Difuziunea - consta in tratarea suprafetei unui metal cu un metal de protectie; la temperatura inalta la care are loc operatia, la suprafata metalului se formeaza un strat protector alcatuit dintr-o solutie solida a celor doua metale.

Cufundarea in metal topit - se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care are punctul de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul.

Placarea - consta in presarea sau laminarea, la cald, a doua metale diferite. Metalul care trebuie placat se toarna intr-o forma captusita cu metalul protector, dupa care se lamineaza. Aderenta stratului protector la metalul de baza se face datorita fortelor mecanice si datorita difuziunii.

b) Straturile anorganice sunt si ele de diferite tipuri. Astfel, suprafata obiectului metalic se poate supune unor tratamente chimice pentru obtinerea unei pelicule ce prezinta o buna rezistenta la coroziune.

Oxidarea - consta in formarea pe suprafata metalica a unei pelicule din oxidul metalului, sub actiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creste cand metalul este supus unor tratamente speciale cu oxidanti puternici sau pe cale electrochimica.

Fosfatarea - consta in formarea pe suprafetele obiectelor metalice a unei pelicule protectoare formata din fosfatul metalului respectiv. Acesta se realizeaza prin introducerea metalului in solutii acide de fosfati de fier, de zinc sau de mangan.

c) Straturile organice formeaza un izolant intre metal si mediul coroziv. Ele trebuie sa fie adezive, continue si impermeabile.

Inhibitori si pasivizatori. Inhibitorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv, micsoreaza sau chiar anuleaza viteza de coroziune. Nu exista reguli generale asupra naturii inhibitorului. Pasivizatorii actioneaza asupra metalului modificandu-i potentialul fata de solutia in care este introdus.

Conditionarea mediului coroziv. Uneori coroziunea metalelor poate fi atenuata daca se indeparteaza componentele corozive din mediul cu care vine in contact metalul.

Protectia catodica. O noua metoda de protectie contra coroziunii o reprezinta indrumarea fluxului de electroni in directia opusa aceleia in care are loc coroziunea metalului, prin crearea in mod artificial a unui cuplu galvanic special.

Metode de protectie anticoroziva a materialelor metalice