Elementele de Bază ale GPSS

Scopul lucrării: iniţierea în limbajul GPSS, studierea regulilor de scriere şi depanare a programelor, cercetarea elementelor categoriei de calcul şi modul lor de utilizare.

Sarcina lucrării:

Elaboraţi programul modelului în limbajul GPSS WORLD care generează cererile la fiecare 100±10 unităţi de timp distribuite uniform, timpul relativ dintre sosirea a două tranzacţii consecutive şi salvaţi-le în tabel cu următoarele limite: 70, 5, 10. Simulaţi modelul pentru 1000 de tranzacţii.

Elaboraţi programul modelului în limbajul GPSS World care generează cererile la fiecare 100 u.t. distribuite conform funcţiei exponenţiale, timpul relativ dintre sosirea a două tranzacţii consecutive şi salvaţi-le în tabel. Simulaţi modelul pentru 1000 de tranzacţii.

Modificaţi programul modelului din punctul 2 conform variantei.

Elaboraţi programul modelului în limbajul GPSS World care generează cererile peste fiecare 100±10 u.t. distribuite conform funcţiei normale, care calculează timpul relativ dintre sosirea a două tranzacţii consecutive şi salvaţi-le în tabel. Simulaţi modelul pentru 1000 tranzacţii.

Modificaţi programul modelului din punctul 4 conform variantei.

Desfăşurarea lucrării:

Să se introducă în GPSS modelul programului conform sarcinii și să se studieze raportul standard generat automat de către simulatorul GPSS.

Să se introducă în calculator modelul programului pentru distribuirea aleatoare a intervalelor de timp dintre tranzacții, pentru 2 tipuri de funcții: funcția discretă și funcția continuă.

Să se deschidă fereastra tabelului (Window/Simulation Window se alege caseta Table Window) și urmăriți graficul obținut.

La obținerea statisticii să se urmărească ca în tabele, valorile să se încadreze în 5-10 intervale, în caz contrar modificați pasul tabelului și rulați din nou tabelul.

Varianta nr. 14:

Timpul mediu Modificatorul Funcţia

180 20 0, 0/ 0.2, 3/ 0.9, 7/ 1, 30

Consideraţii teoretice:

Unele dintre obiectivele frecvent utilizate în limbajul GPSS sunt funcţiile, care permit exprimarea relaţiei dintre valoarea argumentului şi valoarea funcţiei. Descrierea acestor funcţii se efectuează într-un mod specific prezentat în continuare.

Funcţia este definită prin intermediul cartelei de descriere, plasată înaintea prezentării modelului propriu-zis. În cîmpul etichetei se indică numărul funcţiei sau numele ei simbolic. Ca şi toate numele şi etichetele, el va conţine nu mai mult de 5 simboluri, primele trei fiinf în mod obligatoriu litere. În cîmpul „operaţia” (poziţia 8-18) se indică cuvîntul FUNCTION, iar în cîmpul operanzilor – argumentul funcţiei (cîmpul A). Informaţia despre tipul funcţiei şi despre numărul de puncte care vor defini funcţia este indicată în cîmpul B. Există 5 tipuri de funcţii, cele mai frecvent utilizate fiind funcţiile numerice discrete şi cele numerice continue. Exemplu de descriere a funcţiei:

FUN23 FUNCTION P1,D3

Funcţia FUN23 este de tip numerică discretă (cîmpul B începe cu litera D) şi este definită prin trei puncte (cifra 3 descrierea tipului funcţiei în cîmpul B). Drept argument serveşte parametrul 1 (P1) al tranzacţiei care se va adresa la această funcţie (cîmpul A) din interiorul modelului. După cartelă respectiv urmează descrierea numerică a funcţiei. Fiecare punct este definit printr-o pereche de numere, constînd dintr-o valoare a argumentului şi valoarea respectivă a funcţiei.

Descrierea numerică începe din poziţia 1, perechile fiind separate prin simbolul „/”. Perechile se situează în mod obligatoriu în ordinea crescătoare a argumentului. În cazul cînd numărul de perechi este mare şi ele nu încap într-un singur rînd, descrierea poate fi prelungită în rîndul următor (neadmiţîndu-se însă desfacerea perechilor). Cifrele din perechi se separă prin virgulă. De exemplu:

EXEMP FUNCTION P1,D3

Această descriere are următoarea semnificaţie: pentru valoarea parametrului P1 al tranzacţiei mai mică sau egală cu 1 funcţia capătă valoarea 3, pentru P1 egal cu 2,3 şi 4 – valoarea 8, pentru P1 egal cu 5,6 – valoarea 2, pentru P1 mai mare ca 6 valoarea ia valoarea 2.

Interpretarea grafică a funcţiei descrise e prezentată în figura de mai jos.

Pe parcursul fiecărui interval descris funcţia capătă valoarea definită la extrema din dreapta. În cazul ieşirii valorii argumentului din limitele descrise, funcţia capătă valoarea ultimului punct definit (în cazul nostru 3 pentru P1 mai mic sau egal cu 1 şi 2 pentru P1 mai mare decît 6).

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Catedra Calculatoare