Noțiuni generale despre țesături

FORMAREA ŢESĂTURII. REALIZAREA CELOR DOUĂ SISTEME DE FIRE

Ţesătura este un produs plan format din minim două sisteme de fire, unul longitudinal numit urzeală (U) şi unul transversal numit bătătură (B), care sunt îmbinate după legi date de legătura stabilită între ele. Stabilitatea acestui produs este dată de aderenţa dintre sisteme, care la rândul ei este generată de următorii factori: raportul fineţii firelor din sisteme, raportul desimilor din sisteme, tipul legăturii, natura materiei prime şi starea periferică a firelor, tipul maşinii de ţesut.

Ţeserea este operaţia prin care două sau mai multe sisteme de fire se îmbină între ele după anumite legi date de legătura stabilită, pe un utilaj numit maşina (război) de ţesut.

În prezent sunt cunoscute două principii de ţesere:

- principiul discontinuu – pentru maşini cu traseu liniar al bătăturii, cu un caracter ciclic datorită funcţionării secvenţiale a majorităţii mecanismelor. Elementul de ţesătură se realizează la fiecare rotaţie a arborelui principal al maşinii, printr-o succesiune de faze pregătitoare ca: debitarea urzelii, formarea rostului, integrarea bătăturii în structură, tragerea ţesăturii, faze ce încadrează operaţia principală: depunerea bătăturii într-un rost unic.

- principiul continuu – se aplică pe maşini cu traseu liniar sau circular al bătăturii, pentru care se utilizează mai mulţi vectori purtători la o singură rotaţie a arborelui principal Firele de bătătură sunt depuse în rosturi succesive asemănătoare unor unde, formate pe întreaga lăţime de lucru, de către mecanisme care permit formarea rostului pe zone. Integrarea bătăturii în structură se realizează tot pe zone, fie cu organe speciale, fie cu însăşi purtătorii de bătătură. Prin acest procedeu, cele două faze – depunerea şi integrarea – se desfăşoară într-un proces continuu, obţinându-se productivităţi foarte mari în condiţiile menţinerii vitezelor de inserare la valori relativ mici (2m/s).

În figura de mai jos (fig. 1.) sunt reprezentate principalele procedee de ţesere în care cel cu suveici (a), cu proiectil (b), cu greifere (c), şi cu jet (d) aparţin principiului discontinuu, iar ultimul, cu rost ondulat (e), aparţine principiului continuu.

Fig. 1.

În cele ce urmează se vor prezenta cele 4 mişcări principale prezente pe parcursul procesului de ţesere în vederea obţinerii ţesăturii:

1) Deplasarea pe orizontală a urzelii şi a ţesăturii

Odată cu încheierea unui ciclu de ţesere este necesară pe de o parte retragerea elementului de ţesătură realizat din zona de formare şi pe de altă parte debitarea unei noi lungimi de urzeală necesară următorului element de ţesătură. Ambele mişcări se produc simultan şi asigură continuitatea procesului de ţesere. Mecanismele prin care se realizează aceste mişcări sunt frânele şi regulatoarele în cazul urzelii şi numai regulatoarele în cazul ţesăturii. Denumirea de regulator, dată mecanismelor de debitare a urzelii şi de tragere a ţesăturii se datorează unei particularităţi cinematice şi anume: posibilitatea modificării automate în timpul funcţionării a curselor organelor conduse (unghiurile de rotaţie ale sulurilor de urzeală şi de ţesătură), funcţie de cerinţele momentane de pe maşină.