Proteine furajere din melasă

Prin proteine monocelulare sau S.C.P. ("single cell protein") se intelege o masa de microorganisme unicelulare (in general bacterii si drojdii) neviabile, uscate, destinate utilizarii ca sursa de proteine pentru uz uman sau zootehnic. Principalele avantaje ale producerii de proteine monocelulare sunt:

- S.C.P. au o calitate si o concentratie superioara surselor agricole de proteine;

- biomasa proteica poate fi produsa mult mai rapid decat orice proteina vegetala si in tot timpul anului;

- proteinele monocelulare pot fi fabricare in flux continuu, in timp relativ scurt si la un pret de cost accesibil;

- producerea S.C.P. asigura o utilizare superioara a resurselor (financiare, teren, apa, forta de munca) iar constructia si punerea in functiune a unei fabrici de S.C.P. dureaza aproximativ 3-4 ani, mult mai putin comparativ cu timpul folosit pentru a realiza infrastructura necesara obtinerii aceleasi cantitati de proteine de origine agricola (cel putin 10 ani).

In prezent, producerea la nivel industrial a proteinelor furajere din drojdii se realizeaza in mare masura din subproduse sau deseuri agro-industriale, ca de exemplu: melasa, borhot, lactozer, lesii bisulfitice, deseuri celulozice (paie, coceni). Pentru biosinteza se utilizeaza levuri selectionate, care au viteze mari de crestere, sunt capabile sa metabolizeze substratul cu randamente ridicate, sintetizeaza proteine cu continut ridicat in aminoacizi esentiali si au toxicitate redusa (in special tulpini de Saccharomyces sp.). Tehnologiile de producere a biomasei levuriene au avantajul ca aceste microorganisme sunt mult mai rezistente la contaminari, se separa mai usor din mediul de cultura comparativ cu bacteriile si se preteaza la asocieri cu alimentele clasice.

Proteinele obtinute prin biosinteza cu drojdii se folosesc in zootehnie sub forma de nutreturi combinate in hrana pasarilor si a porcilor sau sub forma de pudra introdusa ca suspensie in hrana viteilor.

Studiul obtinerii de biomasa proteica levuriana din melasa, in conditii micropilot, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- pregatirea inocului de laborator;

- biosinteza in bioreactor;

- prelucrarea mediului de fermentatie;

- evaluarea procesului biotehnologic.