Ion de Liviu Rebreanu

Problematică

Tematica rurală: Problematica pământului și a intelectualității rurale

Tema

Tema socială - monografia satului ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea / tematica rurală ilustrată prin:

- societatea rurală - stratificarea socială/ discrepanța dintre bogați și săraci;

- familia- drama incomunicării;

- pământul- condiție obligatorie pentru ca omul să fie respectat în sat;

- iubirea- considerată de autor singurul sentiment înălțător al ființei;

- intelectualul- confruntat cu problematica sărăciei și a maghiarizării excesive a instituțiilor

statului (administrația, justiția, școala); particular, impunerea limbii maghiare în predarea în școli;

- Problematica pământului - particularizată în confruntarea dintre două pasiuni puternice ale personajului principal:

a.iubirea pentru pământ, dorința de a ieși din cercul unui destin vitreg - sărăcia

b.iubirea pentru o singură femeie care, prin legile sociale și morale, nu îi mai poate aparține,

Viziunea despre lume/ Geneza romanului

a. principii de creație - articolul doctrinar Cred

- Rebreanu își exprimă adeziunea la realism și preferă formula „romanului de creație”;

- pentru autor, literatura este o „creație de oameni și de viață”, asemănătore lumii reale,

creației divine;

- consideră romanul „un discurs care fixează curgerea vieții” și care îi dă acesteia un tipar

ce îi surprinde dinamismul, o oglindă a vieții;

- universul romanesc este animat de pulsația vieții;

- se îndreaptă spre teme specifice realismului (parvenirea, banul), dar le adaugă teme

„esențiale” , capabile să sintetizeze destinul uman: „nașterea”, „iubirea”, „moartea”

- autorul aduce un elogiu obiectivității;

- propune un REALISM AL ESENȚELOR prin: gistrează exact ceea ce vede, strecoară semne ale

devenirii eroilor, este o un narator rece, un demiurg, omniscient, cu o privire imparțială,

impasibil în fața vieții și a morții : „Fără amestecul meu direct opera va putea crește și trăi

mai independent.”

b.Raportul realitate- ficțiune/ Geneza romanului

Liviu Rebreanu explică în articolul Mărturisiri sursele de inspirație (întîmplările reale și

substratul biografic), geneza romanului;

Există trei scene/ întâmplări reale care stau la baza romanului - unele sunt ilustrate în nuvelistică

- relatarea uneia dintre surorile autorului despre o fată din satul natal, bătută crunt și alungată

de tatăl ei pentru că a fost necinstită de cel mai sărac, „becisnic”, flăcău; (vezi nuvela Rușinea

- rămasă în manuscris);

- întâlnirea dintre autor și un tânăr, Ion Pop al Glanetașului, „voinic, harnic, muncitor și foarte

sărac”, obligat să renunțe la școală din cauza pauperității/ sărăciei;

- o scenă din copilaria autorului, când vede un țăran sărutând pământul;

Critica de specialitate constată o similititudine între aspecte din viața familiei lui Rebreanu și

din viața unor personaje din text:

- profilul învățătorului Herdelea corespunde cu cel al tatălui autorului;

- nunta uneia dintre surori, de conveniență, cu un preot care nu cere zestre (în text este nunta

Laurei cu Pintea);

- Titu Herdelea este considerat alter-ego al autorului - în special prin preocuparea constantă

pentru problema națională și socială, astfel el devine personaj liant în trei romane: Ion,

Răscoala, Gorila

- preotul Belciug a existat în realitate ca preot într-un sat vecin;