In secolul XX, terorismul s-a adaptat schimbarilor survenite pe plan mondial la nivelul entitatilor statale, abordand o metoda de atac indirecta deoarece, spre deosebire de statele absolutiste, democratiile moderne nu pot fi ingenuncheate prin asasinarea unui membru al conducerii, politica lor neschimbandu-se.Astfel, tinta atacurilor teroriste au devenit oamenii obisnuiti. Aceste atacuri au vizat si vizeaza in continuare crearea unei stari de anxietate in randul membrilor societatii, prin existenta unei amenintari nevazute. Telul teroristului este ca autoritatea publica sa se dovedeasca incapabila de a inlatura aceasta amenintare, asfel incat, pe cale de consecinta, increderea populatiei in guvern si politica acestuia sa fie subminata. Mai mult, frustrata si tematoare in fata imposibilitatii de a se apara, comunitatea va solicita autoritatilor sa accepte revendicarile teroristilor, pentru ca acestia sa puna capat terorii oarbe a atentatelor.
Din acest punct de vedere, terorismul modern se dovedeste a fi usor de utilizat si, totodata, greu de contracarat. Mai intai, neacordand nimanui imunitate, teroristii au la indemana o infinitate de tinte; ei pot alege cand, unde si cum vor ataca, astfel ancat efectul la public sa fie unul maxim. In plus, daca ceva merge prost, mecanismul revendicarii atacurilor teroriste ofera posibilitatea evitarii publicitarii esecului: despre un atentat esuat, nerevendicat, se vorbeste foarte putin sau chiar deloc, cu alte cuvinte, nu exista.
Se poate spune insa ca terorismul este conditionat de un singur lucru: nevoia de publicitare a atentatului. O miscare terorista castiga prestigiu prin simplul fapt ca mass-media raporteaza incidentul, oferindu-l publicului ca subiect de analiza. Mai mult, atunci cand mediile de informare, din motive diverse, decid sa supraliciteze semnificatia incidentului, grupurile teroriste capata credibilitate; platforma lor politico-ideologica este facuta publica, dezbatuta; nu in ultimul rand, cauza lor ajunge, (si nu de putine ori) sa fie asumata de diversi indivizi prin simpla exercitate a dreptului la libera expresie.
"Daca publicului i se va vorbi despre terorism, atunci cauza teroristului va capata atentie. Acest lucru nu justifica afirmatia potrivit careia lipsa stirilor va insemna lipsa terorismului, insa are implicatii asupra modului in care jurnalistii se raporteaza la terorism."
Aceasta nevoie a publicitatii, pe care doar prezenta mass-media o poate satisface, induce de multe ori o directionare clara a atacurilor. Tintele devin, astfel, obiectivele cu valoare de simbol, cum s-a intamplat in cazul atentatelor de la 11 septembrie 2001: World Trade Center din New York reprezenta "inima" economiei americane, in timp ce Pentagonul - emblema puternicei armate americane.
Astfel de actiuni au atras constant atentia presei si, implicit, pe cea a opiniei publice internationale. Mass-media constituie insa, inainte de toate, tinta efortului de persuasiune venit din partea gruparilor teroriste. In efortul de a atrage atentia publicului, teroristii isi duc la indeplinire actiunile avand drept subiect al strategiei lor insasi mass-media; acest calcul strategic este bazat pe presupunerea ca accesul la structurile comunicarii de masa reprezinta un atribut al puterii politice.
"Realizatorii de programe trebuie sa retina ca acoperirea incidentelor teroriste prin intermediul radioului si televiziunii provoaca in randurile publicului sentimente mult mai puternice decat in cazul prezentarii acestor evenimente de catre presa scrisa. Mediile electronice par mult mai aproape de realitate: ziarele relateaza despre violenta, emisiunile o arata. (...) Emisiunile realizate cu responsabilitate trebuie sa faca fata in permanenta raspunderii presupuse de transmiterea cu rapiditate si acuratete a informatiei precum si celei intelese in perspectiva evitarii agravarii pericolului sau acordarii de satisfactie teroristilor".
Intr-o lucrare disponibila pe Internet , cercetatorii americani M. Devost, K. Houghton si Neal A. Pollard fac o observatie deosebit de importanta in legatura cu riscurile presupuse de terorism, in societatea moderna: in combaterea acestui flagel, democratiile, in special cele vestice, se vad confruntate cu pericolul de a incalca libertatile cetatenesti, in dorinta de a asigura securitatea cetatenilor lor. Problema are putine sanse de a fi rezolvata in urmatorii ani; mai mult, odata cu aparitia "terorismului informatizat" (cyber-terrorism), noi intrebari isi cauta raspunsuri: care este distinctia, in spatiul virtual, intre o crima "politica" si una "normala", motivata, de exemplu, de lacomie? Cum poate raspunde un sistem de securitate centralizat din punct de vedere decizional unor atacuri venite din partea unui inamic ce foloseste reteaua mondiala de comunicatii digitale, aceasta uriasa "panza de paianjen"? Cum pot fi protejate drepturile cetatenilor in ceea ce priveste intimitatea corespondentei, atunci cand trebuie sa lupti cu "pirati" anonimi ai calculatoarelor (hackers), ce se ascund sub o anonima adresa de e-mail?
Indiferent de solutiile ce vor fi gasite acestor chestiuni, un fapt cert ramane, pentru urmatorii ani, prezenta masiva, la scara mapamondului, a violentei politice. Terorismul va continua sa fie o forma des intalnita de exercitare a acestei violente. Largul acces la armament, explozivi si tehnologii distructive din cele mai sofisticate, impreuna cu revolutia comunicationala adusa de Internet duc la o crestere spectaculoasa a potentialului de actiune al gruparilor teroriste. Acest fapt se traduce in atacuri coordonate, chiar simultane in mai multe state, precum si intr-o crestere spectaculoasa a posibilitatilor de a alege o tinta ale carei coordonate sunt usor de aflat, gratie mediilor de comunicare moderne.
Barna,Cristian,Terorismul,ultima solutie?Editura Top Form,Bucuresti,2007
Dragan, Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa, Editura Sansa, Bucuresti, 1996
Hartley, J., Fiske, J., (trad. de Daniela Rusu) Semnele televiziunii, Editura Institutul European, Iasi, 2002
Hentea, Calin 150 de ani de razboi si dezinformare. Armata si presa in timp de razboi, Editura. Nemira, Bucuresti, 2000
Ramonet, Ignacio, Tirania comunicarii, Editura Doina, Bucuresti, 2000
Rotaru,Nicolae,Art management,Editura ANI,Bucuresti,2008
Rotaru,Nicolae,Criza si dialog.Managementul comunicarii in structuri de tip ierarhic,Editura Rao,Bucuresti,2003
Surugiu, George, Mass-media si terorismul,(curs)Bucuresti,2003
Information Terrorism: Can You Trust Your Toaster?, The Strategic Assessment Center, Science Applications International Corporation, www.saic.com
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.