Setea nepotolită de a cunoaște și a se cunoaște a omului, motorul evoluției sale, folosește din plin acea însușire specială numită imaginație, cu ajutorul căreia reușește să spargă barierele cunoscutului și să facă un nou pas spre necunoscutul ce trebuie cucerit.
Primii care au meditat asupra fenomenului “imaginație” au fost anticii. Astfel, Aristotel s-a preocupat de fantezie, pe care tindea să o asimileze cu actul reprezentării.
Henri Pieron -psiholog francez, definește imaginația ca un proces de gândire constând în evocarea unor imagini memorate -imaginație reproductivă, sau din construirea unor imagini noi -imaginație creatoare.
Cercetătorii fenomenului au polemizat pe tema stabilirii nivelului psihic la care are loc imaginația. Unii susțineau că aceasta este caracteristică numai omului, care reprezintă cel mai înalt nivel de organizare psihică, alții că fenomenul se întâlnește și la nivele inferioare. S-a scris mult și asupra nivelului de conștiință la care se manifestă imaginația, socotindu-se inspirația ca o componentă a imaginației, cu toate că inspirația este de fapt o conduită neconștientizată, spre deosebire de alte componente conștiente care determină imaginația.
Momentan, definiția operațională a imaginației ar fi că ea este acel proces psihic apt să creeze imagini sau idei noi pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor anterioare.
Imaginația ca proces de reflectare anticipativă, este un mod de reflectare prezumptiv, probabilistic al unei realități posibile. Valoarea produsului imaginat depinde de măsura în care realitatea prezumată devine un bun social confirmat de practică. Funcția cognitiv-anticipativă a imaginației dă omului posibilitatea de orientare și descifrare a tendințelor de evoluție ale mediului social și îl ajută să se integreze în el.
Imaginația trebuie să se ancoreze în realitate și să creeze scenarii realizabile pentru a avea o finalitate concretă. Altfel nu este decât un joc al minții, un exercițiu de gândire. Amploarea scenariilor cât și gradul de realizare practică a lor ține nu numai de capacitatea imaginativă a individului cât și de nivelul de aspirație al acestuia. Unii își propun scopuri mărețe pe care le pot realiza, în timp ce alții nu pot realiza nici scopuri mărunte. Totul depinde de evaluarea corectă atât a țelurilor cât și a posibilităților lor de realizare, altfel rezultatul este dezamăgirea, fie că puteam realiza mai mult, fie că n-am realizat cât am fi vrut.
Evaluarea adaptabilității individului se face prin aprecierea stabilității, a constanței acestuia cât și prin aprecierea gradului de plasticitate, adică întinderea registrului de adaptabilitate și suportabilitate în raport cu situațiile noi, cât și repertoriul modalităților de rezolvare a uneia și aceleiași situații.
Deci, la baza mecanismului propriu-zis al actului imaginativ stă procesul de restructurare eficientă a datelor oferite de realitatea prezentă sau prezumată, asociate cu informațiile stocate în memorie, în scopul realizării unor produse noi.
Acest mecanism este influențat de factori obiectivi și subiectivi. Unul din factorii obiectivi îl reprezintă particularitățile de vârstă.
Este știut că la copii se manifestă cea mai mare prolificitate a imaginației, dar aceasta datorită insuficientei cunoaștei a realității. Spunem despre copii că pentru ei, “tot ce zboară se mănâncă”. Totuși, atât la copil cât și la adolescent actul imaginativ are loc cu un mare aport intelectual, afectiv și motivațional, ceea ce duce la progres în evoluția personală. La adult, actul imaginativ scade cantitativ față de copil, dar crește calitativ, prin cunoaștere și ancorare în realitate, manifestând o vădită tendință creatoare tehnică, științifică sau artistică.
Tot un factor obiectiv este și cantitatea de informație stocată în memorie. Majoritatea autorilor sunt de părere că imaginația este invers proporțională cu memoria. Cu cât cantitatea de informație memorată este mai mare, cu atât imaginația este mai săracă. În sensul în care imaginația este capabilă de reorganizarea și restructurarea informației existente așa cum spune Paul Popescu-Neveanu:”prin combinatorică transformativă, prin compensarea a ceea ce este absent sau ne lipsește, prin depășirea necunoscutelor și a limitelor posibilului ca și prin construirea anticipativă a viitorului” este cu adevărat mai dificil de a obține date noi. Este ca și cum ai încerca să rearanjezi mobila într-o cameră supraaglomerată. Aceasta nu înseamnă că imaginația cea mai productivă apare pe terenul unei memorii sărace.Este nevoie de un minim bagaj de cunoștințe din domenii diverse. Am putea spune că pentru a crea premisele unei imaginații prolifice este mai bine să știi “câte puțin despre multe” decât “cât mai multe despre puțin”. Acesta este de fapt și obiectivul procesului de educație desfășurat de școală. Se urmărește informarea și dotarea elevului cu cunoștințe de nivel general din mai multe domenii științifice: fizică, matematică, chimie, informatică, dar și biologie, geografie, istorie, filosofie, religie. Se pregătesc astfel condițiile pentru dezvoltarea unei personalități armonioase și echilibrate.
1.Leon Țopa -Creativitatea-Editura Științifică și Enciclopedică-București-1980
Colecția “Știința pentru toți”
2.Stroe Marcus-Imaginația-Editura Științifică și Enciclopedică-București-1980
Colecția “Știința pentru toți”
3.Andrei Cosmovici-Psihologie Generală- Editura POLIROM -Iași-1996
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
