Optimizarea memoriei

I.

Memoria - definirea conceptului și delimitări conceptuale

Viața psihică a unui om nu este redusă doar la momentul desfășurării în prezent a unor comportamente motivaționale, cognitive, afective etc. Memoria este procesul psihic care constă în fixarea, conservarea, identificarea și reproducerea sentimentelor, senzațiilor, cunoștințelor, informațiilor și trăirilor dobândite de către om în cadrul experiențelor trecute. Ea asigură organizarea noastră psihică în dimensiunea temporală, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal - trecut, prezent și viitor (Cosmovici, 1996, p. 153)

Mielu Zlate pornește în demersul definirii memoriei de la ideea că gândurile, impresiile, imaginile, emoțiile, mișcările omului, mai exact conduitele sale din trecut, se ”sedimentează” și ”cristalizează” pentru ca ulterior să influențeze conduitele actuale. Cu ale cuvinte ”conduitele actuale ale organismului depind de experiențele sale anterioare, iar acestea sunt fixate și reactualizare cu ajutorul memoriei”. Autorul explică faptul că memoria este comună omului și animalului, însă atinge apogeul la om fiind mijlocită, organizată și ierarhizată, inteligibilă: ”memoria presupune organizarea și structurarea materialului de memorat, apelul la judecată, sistematizare, clasificare, la procedee logice, raționale, conștiente” (Zlate, 1994, p. 128).

În aceeași direcție teoretică, Mihai Golu (2007, pg. 535-536) pornește de la ideea că trecutul are efecte asupra organismului în toate plaurile sale de organizare: corporal, biofiziologic și psihic, astfel că există trei forme generice de memorie: memoria corporală, memoria fiziologică și memoria psihică (evoluează la om în funcție de contextul sociocultural). Astfel memoria este definită de autorul citat ca fiind un proces psihic particular, diferit de procesele cognitive sau motivaționale, ”veriga mnezică” sau ”componenta structurală a întregului sistem psihic, reprezentând fixarea și conservarea trecutului său”.

II.

Rolul memoriei în viața psihică

Identificarea propriei identități și asigurarea continuității acesteia sunt legate indispensabil de memorie. Dimensiunea mnezică asigură adaptarea continuă la mediu a omului, acumularea unor experiențe de viață cu scopul evitării erorilor continue cauzate de expunerea la situații noi date de contextul prezent. Memoria reprezintă un sistem complex ce implică mai multe structuri interdependente, având rolul de a media, de a transforma în timp prin experiențe diferite percepțiile noastre : ”reprezentările nu mai sunt identice cu percepțiile, ci apar în conștiință mult modificate” (Cosmovici, 1996, p. 144). Memoria face posibilă dezvoltarea psihică în raport cu experiența acumulată de individ: datorită ei învățăm deprinderile de bază precum mersul, vorbitul dar constituim și structurile psihice superioare precum inteligența și personalitatea.

III.

Diferențele individuale și calitățile memoriei

Memorarea, păstrarea și actualizarea experienței dobândite prin situațiile de viață trecute sunt procese care diferă de la un individ la altul: există oameni care interiorizează și întipăresc mai ușor experiențele precum și oameni care reușesc acest lucru cu dificultate. De asemenea unii dintre noi avem dezvoltată mai degrabă memoria vizuală iar alții memoria gustativă, olfactivă, auditivă, însă în funcție de mediul social în care trăim și de profesia pe care o practicăm suntem predispuși spre a dezvolta în mod principal memoria pe un anumit palier de dezvoltare. Memoria are numeroase calități ce se concretizează diferit la fiecare dintre noi și fac ca personalitatea noastră să fie distinctă de a celor din jur (C.Ețco, Fornea, Davidescu, Daniliuc, & Cărăuș, 2007, p. 73).

Mihai Golu (2007, p. 565) enumeră și descrie următoarele calități ale memoriei: întinderea repertoriului (cantitatea totală și diversitatea cunoștințelor și experiențelor acumulate și păstrate în stare funcțională), fidelitatea (nivelul de compatibilitate calitativă între ceea ce se stochează anterior și ceea ce se păstrează ulterior), exactitatea (păstrarea materialului informațional fără modificări semnificative de formă și conținut), promptitudinea (momentul dintre apelul la reactualizarea informației și apariția acesteia în conștiința actuală), mobilitatea (calitatea memoriei de a fi un sistem deschis în permanență către schimburi informaționale cu sursele din exterior) și volumul (numărul de imagini, silbe, cuvinte pe care subiectul le poate memora și reproduce după prima prezentare a materialului).

C.Ețco, Fornea, I., Davidescu, E., Daniliuc, T. T., & Cărăuș, M. (2007). Psihologia Generală - Suport de curs . Chișinău: Universitatea de stat de Medicină și Farmacie, Cadera Econ. Management și Psihopedagogie.

Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală . Iași: Polirom.

Dumitrescu, F., & Iordan, M. (2016). Psihologia prin sinteze și grile Pentru bacalaureat și admiterea în învățământul superior. . București: Editura Semne.

Golu, M. (2007). Fundamentele psihologiei, Ed. a V-a . București: Editura Fundației România de Mâine.

Zlate, M. (1994). Fundamentele psihologiei . București: Editura Pro Humanitae.