La țigănci

Considerata o capodopera a prozei fan?tastice romanesti, nuvela a aparut pentru prima oara in 1962 in revista Destin, la Madrid, iar la noi in revista Secolul XX , in 1967.

Iesirea din timp si spatiu, trairea in doua planuri existentiale constituie o tema frecventa in nuvelele si romanele fantastice ale lui Mircea Eliade. In creatia sa de dinainte de razboi, fantasticul avea ca suport practicile ezoterice, miturile folclorice romanesti, creandu-se universuri distincte, cel real si cel ireal, corespunzatoare dialecticii sacru-profan. In a doua parte a creatiei sale, din care face parte si nuvela La tiganci, aceasta opozitie este estompata, caci intre real si ireal, intre sacru si profan nu mai exista hotare sesizabile.

Nuvela este o fina si subtila dezbatere asupra sensului vietii, vazuta ca un la?birint de initiere si incercare.

Subiectul constituie o permanenta pendulare intre real si fantastic, intre ,,aici" si ,,acolo". Scenele se succeda destul de repede, aproape ca intr-un vis, totul pare impregnat de simboluri: tramvaiul, locul numit ,,la tiganci", fetele, baba.

Actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata, cadru frecvent intalnit in opera literara a lui Mircea Eliade, infatisat ca un oras toropit de canicula. Intr-o asemenea zi torida incepe aventura neobisnuita a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. In tram?vaiul care-1 duce spre casa, el poarta o discutie despre colonelul Lawrence si aventurile lui in Arabia si despre locul numit ,,La tiganci" despre care nimeni nu stia mare lucru, dar care constituia motiv de discutie de fiecare data cand tramvaiul trecea prin fata portii acestuia.

Gavrilescu este un om obisnuit care se afla intr-un mijloc de transport banal, urmand ca atatia altii drumul spre casa. Totul insa incepe sa devina neobisnuit in momentul in care eroul isi aduce aminte ca si-a ui?tat partiturile la eleva sa, Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor. Acesta coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta, insa se simte foarte istovit, desi are numai 49 de ani, isi aminteste de tinerete, de momentele de la Charlottenburg, de Elsa si de iubirea vietii lui, Hildegard.

Urmatoarele secvente se desfasoara in locul numit ,,La tiganci" si reprezinta, de fapt, patrunderea in planul ireal, fantastic, sacru. In bordei, Gavrilescu trece printr-o serie de experiente neasteptate si stranii totodata. Casa tigancilor nu este un lacas al placerilor, cum se banuia, ci locul unor ritualuri ezoterice a caror semnificatie nu o intelege. El este intampinat de o fata care parca il astepta, pandindu-l. Aceasta il conduce spre o casuta veche unde este primit de o baba ce ii cere sa-si aleaga o fata dintre o tiganca, o grecoaica, o ovreica, deoarece Gavrilescu res?psinge nemtoaica. Baba ii cere trei sute de lei, contravaloarea a trei lectii de pian, pe cand ceasul din bordeiul tigancilor statuse in dreptul orei trei, intrucat timpul are aici alte dimensiuni.