Predicatul

Partea principal de propozitie care arata ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul se numeste predicat.

Exemple: Bunicul ingrijeste gradina.

Baiatul acesta este fratele meu.

Oltul este o apa linistita.

Balonul este rotund.

Predicatul este elementul esential al propozitiei, deoarece da sens comunicarii si in jurul lui se grupeaza toate celalalte parti de propozitie.

Predicatul enuntarii este centrul enuntarii, caracterizat prin trasatura predicativitatii ce este responsabila de stabilirea unei relatii intre GV si un eveniment extralingvistic. Acesta corespunde notiunii traditionale de predicat.

Realizari ale predicatului enuntarii:

-verbe la diverse moduri: Ion a citit/ ar citi trei nuvele. Ion, citeste cele trei nuvele!

-interjectii cu regim verbal: Hai la munca!

-verbe la forme non-finite, echivalente functional cu imperativul( functioneaza ca predicate ale enuntarii in situatii limitate): De dus masina la spalatorie!

-adverbe predicative legate conjunctional de restul frazei: Negresit/ Probabil/ Bine ca o sa scriu.

Predicatul enuntarii se diferentiaza de celalalte functii sintactice prin urmatoarele caracteristici:

-constituie intotdeauna nucleul propozitiei;

-nu poate avea realizare propozitionala;

-nu admite coordonarea in limitele unei propozitii; coordonarea a doua predicate presupune existenta a doua propozitii;

- este o pozitie sintactica dominanta, care nu se include in organizarea altor grupuri sintactice;

-este suprimabil in cazul in care predicatul se repeta identic in doua propozitii coordonate( Maria a citit „Moara cu noroc”, iar Ilinca „Ion”).

Predicatul sintactico-semantic reprezinta centrul oricarui grup sintactic capabil sa-si atraga complementele, carora le impune anumite restrictii formale( de caz, de propozitie).

Realizari ale predicatului sintactico-semantic:

-forme verbale non-finite: apeland la prieteni.

-adjective care primesc complement indirect sau prepozitional: carte utila studentilor.

-adverbe care primesc complement indirect sau prepozitional: Terminase scoala gimnaziala inainte de revolutie.

-substantive relationale, postverbale si postadjectivale, in orice pozitie sintactica: sora mea; plecarea lui Marius; gelozia pe Ion.

-substantive care ocupa asa-numitele „pozitii predicative”:

a) nume predicativ- Marius este vecinul meu.

b) complement predicativ al obiectului- algandu-l primar pe Ionica.

c) predicativ suplimentar: incapatanarea de a te considera prietenul meu.

1) Dragomirescu Adina, Nedelcu Isabela, Nicolae Alexandru, Pana Dindelegan Gabriela, Gramatica de baza a Limbii Romane, Editia a II-a, Bucuresti, 2016, Univers Enciclopedic Gold