Flas tratat de manipulare

O știam pe Ana Blandiana doar din citirea câtorva poezii de-ale ei. Trăisem cu impresia că e o persoană fragilă, însă acum, după citirea cărții “Fals tratat de manipulare” îmi dau seama cât de puternică a fost și încă este și că merită o admirație profundă pentru toate cele suportate și făcute pentru poporul român. Să scrii o recenzie la o astfel de carte nu este ușor- dar ce este până la urmă o recenzie decât o simplă invitație la lectură, fără să aibă cine știe ce pretenții academice-moralizatoare? Cartea de memorii a Anei Blandiana este construită cu migală, croșetatată cu sensibilitate, lăsând la o parte criteriul cronologic, având mai multe planuri care se întrepătrund cu o putere articulată de care poate fi capabil doar omul născut să scrie. O posibilă justificare a titlului ales, a ceea ce nu se vrea aceasta carte de confesiuni și judecăți: - Poate că toate conflictele dintre oameni s-ar putea explica într-o singură cheie: aceea a dorinței de a manipula. Nu putem ierta celorlați-adversari sau prieteni, n-are nici o importanță- încercările și adesea succesul de a ne manipula și, în egală măsură, refuzul de a se lăsa manipulați de noi, după cum ei nu ne iartă rezistența pe care le-o opunem și încăpățânarea cu care nu renunțăm să-i manipulăm. De fapt, chiar iubirea este o formă de manipulare reciprocă într-un acord deplin până când-fiecare cedând celuilalt totul și renunțând la punctul său de vedere pentru a-i dărui celui iubit bucuria de a invinge- se petrece o inlocuire a pozitiilor si, in ultima instanta, o topire a punctelor de vedere intr-o magma comuna.- Principalul palier se concentrează asupra trecutului nu chiar atat de îndepărtat, trecutul nostru traumatic, care ne bântuie încă, de aceea extrem de actual. Este și o oglindă în care ne putem contempla în liniște și nepăsare. Relevant și în cazul nostru chiar și acum, este titlul cărții scriitorului polonez Bronislaw Wildstein - Un trecut care se încăpățânează să nu mai treacă- . - Nu am scris această carte. pentru a transmite un adevăr pe care eu îl dețin, ci pentru a găsi un adevăr de care eu am nevoie- , spune Ana Blandiana. Încă din copilărie, povestește ea, a trecut prin nenumărate încercări ce i-au adus multe regrete și totodată au întărit-o în a nu-și pierde speranța că într-un final totul va lua o întorsătură pozitivă. Pe parcursul adolescenței și tinereții a avut de-a face cu multe piedici în încercarea ei de a se forma ca persoană și totodată ca scriitoare, însă niciodată nu a renunțat, mereu a mers mai departe. Mulți dintre noi am vrea să vedem acest trecut depășit, asumat, consumat, însă se pare că nu reușim complet/deplin/până la capăt. Fals tratat de manipulare este și o istorie persoanală a comunismului și postcomunismului românesc. Istoria reflectată de Ana Blandiana se poate împărți în două etape distincte: 1. Cea de dinainte de 1989. Prima amintire despre o manipulare grosolană este plasată pe la 5-6 ani, cand Ana Blandiana a fost martoră la percheziționarea casei de către agenții Securității și la plasarea unui pistol pentru ca tatăl ei, preot ortodox, să poată fi arestat. Aceasta a fost prima arestare, cea de a doua având loc în timpul adolescenței. În descrierea experiențelor din regimul comunist, probabil cel mai emotionant episod este cel redat de Ana Blandiana și care i-ar fi fost povestit de către un coleg de suferință de-al tatălului. O imagine suprarealistă chiar. Deținuții, printre care și cei doi se întorceau de la tăiatul stufului din Balta Brăilei când o bucata dintr-un ziar a zburat pana la coloana care se târa înapoi în lagăr. Tatăl autoarei a înfășcat pagina care avea o mare valoare în Gulag (se putea rula și fabrica o țigaretă- avea multe întrebuințări după cum o atesta memoriile din Gulag), dar și informativă: deținuții supuși unui baraj informațional complet nu trebuiau să știe nimic din ce se întâmpla în afara Gulagului. Tatăl său descoperă, ne putem închipui voluptatea cu care un om cult devorează o pagină dintr-un ziar cultural după ani de secetă - recenzia unei antologii de poeme scrisă de câțiva tineri poeți printre care se afla și Ana Blandiana, pseudonimul special ales, desemnând satul mamei din jud. Alba pe care tatăl nu avea cum să-l cunosca fiind închis. Tatăl mândru spune colegilor de detenție „Este fiica mea, cu siguranță este ea. Blandiana e satul soției mele. Fiica mea scria versuri de când era mică. Numai ea poate să fie.” Un episod care poate sta alături de cele relatate de Șalamov, Soljenițîn sau Guinzburg din memoriile lor celebre si clasice despre Gulag. Autoarea analizează toată această lungă perioadă din viața ei încercând să înțeleagă resorturile Răului, resimțind de multe ori mai degrabă o stare de empatie decat de condamanarea inchizitorială. Exista si multe amintiri care sunt, probabil, comune multora din cei care au apucat să trăiască înainte de 1989 (ascultarea postului de radio Europa Liberă croșetând o imensă fustă, refuzul de a sta la imensele cozi în perioada de final, preferând în schimb ciupercile-una dintre ele, gigantică, fiind „teleportată” din Comana pe preșul din fața apartamentului din București de catre organele de securitate sau experiența anuală a înregistrării mașinii de scris la sectia de militie in ideea de a impiedica raspindirea samizdatului). Nu există în această carte un fundamentalism anticomunist, cum ar formula intelectualii stângiști de mucava din Occident și chiar din România ultimilor ani.

- Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare, Editura Humanitas, București, 2013

- Bronislaw Wildstein, Un trecut care se încăpățânează să nu mai treacă, Editura Humanitas, București, 2014