Marea Unire

Casa părintească a lui Ilie Lazăr „ ”

Era o construcție tipică a arhitecturii tradiționale maramureșene: tălpi masive din stejar, pereți din bârne rotunde de molid, acoperiș din draniță, foarte înalt, în patru ape. Casa avea un plan evoluat pentru vremea în care a fost edificată: șase încăperi, iar în față și în lateral, avea o „șatră” cu stâlpi și arcade. În documentele Muzeului Maramureșean, achiziționarea casei Ilie Lazăr din Giulești este înregistrată cu numărul de inventar nr. 1949 din 30 decembrie 1969. După câțiva ani de la achiziționare, casa a fost restaurată și conservată „ în situ ” de specialiștii Muzeului Maramureșean, devenind un punct de atracție în cadrul monumentelor de arhitectură tradițională maramureșeană.

Marea Unire în contextul sistemului comunist

În toamna anului 1967, neînțelegerile dintre Ilie Lazăr și Zaharia Boilă s-au acutizat, întrucât cel din urmă l-a acuzat pe Lazăr că ar fi vândut istoricului Ștefan Pascu mai multe scrisori aparținând lui Iuliu Maniu, contra sumei de 8000 de lei. Pentru a-și susține nevinovăția, Ilie Lazăr i-a scris o scrisoare prin care solicită o dovadă dacă „în cele două discuții dintre noi a fost vorba de vânzare pe bani a ceva scte sau alte scrisori”. Intervenția fostului fruntaș țărănist venea după ce istoricul Ștefan Pascu i-a solicitat în cadrul unei întrevederi, informații despre Marea Unire, fără să se facă referire la nicio recompensă materială eventuală. În timpul discuțiilor, Ilie Lazăr, conștient că încă, nu venise vremea pentru o relatare corectă a evenimentelor din anul 1918, a ținut să-i amintească profesorului clujean că „istoria trebuie scrisă obiectiv și clar, iar dumneata ca istoric nu trebuie să omiți faptele celor care au făcut istorie, deși eu orice ți-aș da dumitale, știu că numele meu nu poate să apară, că noi suntem niște oameni care am făcut atâția ani de pușcărie.” Fostul fruntaș țărănist era deranjat că în articolele apărute în presă în legătură cu Unirea de la 1 decembrie 1918, numele lui Iulia Maniu era trecut sub tăcere. Câteva din aprecierile lui Ilie Lazăr, interceptate de Securitate, sunt sugestive: „ Dacă [ autoritățile comuniste-n.n.] nu vor arăta meritul lui Iuliu Maniu, lumea toată va ști și va afla că tot ceea ce au făcut este o minciună, praf în ochii lumii și se vor discredita în ochii lumii întregi. Acum, se pune problema cum vor explica, cum vor serba, cum vor aduce istoria în față, fără Iuliu Maniu. Semicentenarul fără Iuliu Maniu este o minciună sfruntată. Toată lumea o știe.” În perioada comunistă, meritele erau atribuite unor persoane care au avut un rol secundar în Actul Unirii, în timp ce adevăratele personalități au fost trecute sub tăcere.

Din documentele Securității clujene, reiese intenția arzătoare a lui Ilie Lazăr de a-și scrie memoriile, prin care să scoată în evidență rolul pe care l-a avut Iuliu Maniu și P.N.Ț. În Actul Unirii Transilvaniei cu Țara Românească. În memorii, se ocupă și de unele aspecte privind politica internă și externă a R.S.R. pe care o comentează negativ și susține că măsurile luate împotriva foștilor politicieni ai acestui partid a fost injustă și ca atare, se impune reabilitarea lor. Plecând de la această idee, se străduiește să argumenteze că istoricii comuniști falsifică istoria, întrucât, în publicațiile lor pe tema Actului Unirii, nu arată meritele foștilor fruntași P.N.Ț. cum ar fi Iuliu Maniu, Vaida etc.

Într-o delațiune din 8 aprilie 1968, agentul Scarlat nota: „Ilie Lazăr mi-a făcut o vizită la domiciliu în ziua de 2 aprilie 1968 și cu această ocazie, în discuțiile puratte, a spus că se fac presiuni asupra lui pentru a fi de partea regimului. Însă el a spus că nu va accepta și nu va sprijini niciodată regimul din România. ”