Ion Antonescu și războiul împotriva URSS

Războiul din Est, a constituit în anii 1941-1945 una din etapele sale majore și, în anume privințe, chiar determinante pentru deznodământul faptelor. După ce, în 1939-1941 a observat regulile neutralității și, apoi, ale nonbeligeranței în desfășurarea ostilităților, în care se antrenaseră Germania și partenerii ei, de-o parte, iar, pe de alta, Puterile Aliate, în frunte cu Marea Britanie și Franța, începând cu data de 22 iunie 1941 România s-a implicat, alături de Germania lui Hitler, Italia și sateliții lor europeni în Războiul Mondial, participând la atacarea URSS. Timp de peste trei ani (1941- 1944), prezența României în Războiul din Est a fost una activă și exclusivă, extinderea ostilităților și cu celelalte Puteri Aliate (Marea Britanie, SUA ș.a.) intervenind nu ca rezultat al unor acțiuni militare efective, ci ca efect al jocului alianțelor

Prezența în tabăra Germaniei i-a fost impusă României de pericolul imens al Imperiului Roșu, relevat atât de notele ultimative din 26-27 iunie 1940 cât și de demersurile succesive din 1940- 1941.

Odată cu ultimatumurile Uniunii Sovietice din 26 și 28 iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța, România va fi îminsă spre intrarea „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial.

La 12 iunie 1941, la Munchen, Hitler l-a informat pe Antonescu cu privire la planul său de a ataca Uniunea Sovietică. Antonescu va da un răspuns mai mult decât favorabil, promițându-i lui Hitler, o participare integrală atat militară, cât și economică a României alături de Germania în această campanie.

„Războiul din Est (1941-1944) al României a fost, de la un capăt la altul, unul național și anticomunist. În condițiile concrete ale timpului, lupta României pentru restabilirea granițelor istorice în Răsărit, pe Nistru, a căpătat multiple sensuri și înțelesuri. A fost, astfel, după limbajul tipic al epocii, prioritar o bătălie pentru țară și, nu mai puțin, pentru zdrobirea comunismului52, fapt menționat anume de Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român, în cele două documente istorice difuzate de la București la 22 iunie 194153 : Proclamația către Țară și Ordinul de zi către Armata Română. Ordinul de zi, de pildă, îndemna oștile: „... Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți”!, în timp ce faimoasa Proclamație chema la lupta sfântă în contra „năvălitorilor asupra civilizației și bisericii, a dreptății și propriilor noastre drepturi”, pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei, unde se impuneau a fi sparte „cătușele roșii ale anarhiei și pradei cotropitoare”. Dar, mai mult decât atât, războiul declanșat oferea șansa „unei lupte puternice și curajoase nu numai pentru reclădirea drepturilor naționale, dar și împotriva celui mai mare dușman al lumii: bolșevismul”.

La 22 iunie 1941, în decurs de câteva ore de la startul invaziei germane asupra URSS, Regele Mihai și Ion Antonescu, au proclamat „războiul sfânt” pentru eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei de ocupația sovietică. Decizia a avut parte de sprijinul marii mase a populației, care a văzut în acest act, calea de a înlătura odata pentru totdeauna, pericolul rusesc, care amenința țara. Antonescu a angajat în campanie aproape toate efectivele sale militare: 12 divizii de infanterie, 6 brigăzi speciale, 1 divizie se blindate, 672 de avioane. Dintre acestea, 6 divizii de infanterie, 3 brigăzi de vânători de munte, 3 de cavalerie și alte unități mai mici, vor fi puse sub comanda directă a Armatei 11 germane. Principalele lipsuri cu care armata română s-a confruntat, erau lipsa artileriei, lipsa munițiilor, a tancurilor și a altor echipamente de război motorizate. La începutul campaniei, forțele românești și cele germane au fost concentrate în trei grupuri de armată. La nord, Armata 3 română, în centru, Armata 11 germană(fiind cea mai numeroasă), iar în partea de sud, Armata 4 română. Toate acestea împreună vor forma Grupul de Armate Antonescu, asupra cărora, Antonescu va exercita comanda supremă, acesta fiind secondat de un stat-major alcătuit din ofițeri germani.La mijlocul lunii iulie, forțele românești și germane, au atins Nistrul Superior și Mijlociu, iar dinspre sud, unități din Dobrogea care au atins Nistrul Inferior, s au alăturat Armatei 4 Romane. În decurs de o lună de când au început ostilitățile, a fost atins principalul obiectiv militar românesc și anume eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei.

- Keith Hitchins, România: 1866-1947, trad: George G. Potra, Delia Răzdolescu, Ed. a 4-a, București, Humanitas, 2013.

- Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, Un Raport Nefinal, Iași, Grupul Editorial Demiurg, 2008