Heraclit din Efes spunea despre fericire "Daca fericirea ar consta in placerile trupesti, am spune ca boii sunt fericiti cind gasesc de mincare naut". Alexandre Dumas afirma privitor la fericire: "Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire." sau opinia "Fericirea poate fi intilnita intr-un simplu graunte de nisip din desert" a lui Paulo Coelho sunt doar citeva viziuni ale fericirii, obsevind ca aceasta tema a fost actuala in antichitate, a fost contemporana atit pentru secolul al XIX-lea, cit si pentru secolul al XXI-lea.
Asa dar, tema fericirii este una cercetata de milenii, iar primii care si-au pus intrebarea: "Ce este fericirea- " au fost filosofii.
Platon (n. cca. 427 i.Hr. -- d. cca. 347 i.Hr.), filosof al Greciei antice, releva 3 directii de problematizare a fericirii:
- Perspectiva rationalista (eudemonismul rational) ce presupune ca fericirea este identica cu intelepciunea, ce determina vointa sa respecte valorile morale;
- Perspectiva emotionalista conform careia fericirea inseamna trairea pasiunilor;
- Perspectiva voluntarista - sursa fericirii consta in placerile, satisfactiile vointei. [3,p.176]
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
