Înmulțirea și Altoirea Pomilor Fructiferi după Sepp Holzer

Soiurile de arbori de selectie cel mai frecvent se inmultesc vegetativ, deoarece proprietatile soiului nu se transmit in totalitate prin samanta. Efectul de pierdere a proprietatilor soiului depinde si de la faptul, ca multe soiuri fructifere se polenizeaza numai cu ajutorul altor soiuri. De aceea fiece floare, si respectiv fiece fruct are seminte si proprietati diferite. Dar daca este necesar de a pastra proprietatile unui soi anume, atunci este necesar ca acesta sa fie inmultit anume prin metoda vegetativa. Altoirea, in esenta, nu este altceva decat inmultirea vegetativa. Altoiul nu se planteaza in sol, ci se ataseaza la portaltoi. Acest sistem de inmultire a fost dezvoltat si din considerentul, ca arborele cu fructe frumoase si gustoase nu se va dezvolta bine in mod obligatoriu. Pomul altoit insa consta, cel putin, din doua plante diferite, care isi completeaza reciproc proprietatile. Astfel devine posibila combinarea cresterii viguroase a portaltoiului cu calitatile bune ale fructelor altoiului, cu scopul de a primi un pom sanatos cu fructe calitative.

Portaltoiul

Pentru ca altoirea sa fie cu succes, partenerii trebuie, ca sa-i zicem asa, "sa convietuiasca" unul cu celalalt. De aceea in calitate de portaltoi sunt folosite numai anumite plante. Acestea sunt, in primul rand, reprezentantii uneia si aceleiasi specii, insa uneori se pot folosi in calitate de portaltoi si plante din specii inrudite.

Portaltoaiele, dupa cum s-a mentionat mai sus, raspund in primul rand de puterea de crestere a plantei altoite. Dar ele de asemenea influenteaza rezistenta fata de boli si geruri. Din aceste considerente pentru fiecare soi de fructifere exista o multitudine de portaltoaie diferite, care sunt cultivate si selectate conform anumitor criterii. Astazi, pentru majoritatea pomilor fructiferi, se folosesc portaltoaie cu putere slaba de crestere. Drept exemplu serveste altoirea soiurilor de pere pe gutui, care are o putere mica de crestere, datorita acestui fapt cresterea parului, ca sa-i zicem asa, "franeaza".

Pentru metoda mea de gospodarire prefer sa altoiesc pe soiurile viguroase (cultivate din seminte) si pe salbataciuni. Portaltoaiele cu crestere slaba, dupa cum ne spune denumirea lor, se dezvolta lent. Ele nu formeaza un sistem radicular puternic, ceea ce reprezinta conditia cea mai importanta pentru arborii independenti. Din aceste cauze acestia frecvent necesita suport, ca sa nu fie franti de vant sau zapada. Iar din cauza sistemului radicular slab ei nu sunt in stare sa-si asigure necesarul de substante nutritive din sol, iata de ce acestia necesita imbunatatiri ale solului sau administrarea permanenta a ingrasamintelor. Acesti arbori sunt mai sensibili la seceta si geruri, mai frecvent sunt afectati de boli. Eu insa am nevoie de pomi vigurosi, independenti, care cresc bine si in locuri nefavorabile. Anume acestor cerinte raspund portaltoaiele crescute din seminte cu putere mare de crestere si rezistente. Din cauza puterii mari de crestere acesti pomi intra pe rod cu cativa ani mai tarziu si se fac mari, ceea ce ingreuiaza nitel colectarea roadei. Si totusi eu le suport acestea toate cu placere.

Pe de o parte, datorita metodei mele de gospodarire si capacitatilor acestor portaltoaie pomii incep fructificarea mai tarziu, dar pe de alta parte eu nu sunt nevoit sa depun atata efort pentru ingrijirea lor. Daca de recalculat totul in ore muncite, care ar fi fost necesare pentru ingrijire, atunci problemele legate de colectarea roadei devin nesemnificative pentru mine. Inca o pozitie, care argumenteaza utilizarea portaltoaielor cu putere mare de crestere, pentru culturile mele, este faptul ca acesti pomi vietuiesc mult mai mult. Astfel eu pot planta o padure fructifera, care va servi generatiile ulterioare.

Altoiul

In calitate de altoi se utilizeaza crengute sanatoase de un an de zile. Lastarii pentru altoit nu sunt buni. Pentru altoire se foloseste partea de mijloc al crengutei, care are minimum de la 3 pana la 5 ochiuri (muguri). Altoiul poate fi pregatit iarna (cel mai bine in ianuarie), cand seva este in repaus si se pastreaza pana in primavara, cand vine momentul de altoire. Conditiile optime de pastrare