Evoluția tratatelor europene

Tratatul de la Paris si cele doua tratate de la Roma au constituit tratatele fondatoare ale ale celor trei Comunitati Europene.

De-a lungul anilor, ca raspuns la presiunile ce vizau simplificarea, clarificarea, extinderea si democratizarea cadrului constitutional al Comunitatii europene , tratatele fondatoare au fost suplimentate si amendate in diferite moduri. Aceste dezvoltari au fost realizate prin urmatoarele :

- Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene. Semnat in 1965 si intrat in vigoare in 1967 ele stabileste un singur Consiliu al ministrilor pentru cele trei comunitati si reuneste inalta Autoritate a Comunitatii

- Europene a carbunelui si Otelului, Comisia Euratomului si Comisia Comunitatii Economice Europene. Puterile exercitate de aceste corpuri reunite erau in continuare bazate pe TRATATELE FONDATOARE, cu alte cuvinte tratatele si comunitatile nu au fuzionat.

- Tratatul de amendare a unor prevederi bugetare ( semnat in 1970) si Tratatul de amendare a anumitor prevederi financiare a tratatelor semnat in 1975, pun bazele unei proceduri bugetare si aloca puteri bugetare intre institutiile Comunitatii. Capata o anumita importanta puterile bugetare conferite Parlamentului. In 1975, Tratatul infiinteaza o Curte de Auditori care are rolul de a examina toate veniturile si cheltuielile Comunitatii.

- Actul privitor la alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct, semnat in 1976 dar ratificat doar in 1978 de statele membre. Acest Act asigura baza legala pentru alegerea directa a Parlamentului European stabileste unele reguli pentru desfasurarea lor, dar nu mareste in nici un fel puterile Parlamentului.

- Tratatele de accedere (Treaties of Accesion) Ele au asigurat largirea comunitatii prin includerea Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii semnat in 1972 si intrat in vigoare in 1973, Grecia, semnat in 1979 si intrat in vigoare in 1981, Spania si Portugalia semnat in 1985 si intrat in vigoare in 1986.

- Actul Unic European. Semnat in februarie 1986 dar intrat in vigoare la jumatatea anului 1987 datorita greutatilor de ratificare din partea Irlandei. Cele mai importante masuri din SEA se refera la :

1.un numar de noi politici in unele domenii au fost incorpoate in Tratatul asupra Comunitatii Europene si intarita si capacitatea de decizie Domeniile includeau politicile de mediu, cercetare si dezvoltare tehnologica, ''coeziunea economica si sociala ( practic politica regionala ).

2.realizarea pietii interne spre finele anului 1992 a fost perceputa ca un scop specific si inclus in Tratat prin noul Articol 8A.

3.introducerea unei noi proceduri legislative - procedura de cooperare -. Scopul acestei proceduri era acela de a mari eficienta procesului de decizie in Consiliul ministrilor si de a creste si puterile Parlamentului European. Cele mai importante caracteristici ale procedurii de cooperare erau : singura citire a propunerilor legislative de catre Parlament si CONSILIUL MINISTRILOR din procedura traditionala de consultarea fost inlocuita prin doua citiri, Consiliul putea, cu anumite restrictii, sa ia decizii la prima si la a doua citire prin majoritatea calificata, capacitatea marita a Parlamentului European de a influenta continutul legislatiei desi nu se bucura de puteri depline legislative, o agenda stricta a fost introdusa pentru stadiul final al procesului legislative. Domeniile legislative acoperite de procedura de cooperare includea unele aspecte ale politicii sociale, implementarea deciziilor in stransa legatura cu fondul regional si cu programele de dezvoltare tehnologica si cercetare stiintifica, si, cel mai revolutionar, printr-un nou articol in TRATAT, 100A, majoritatea masurilor care erau destinate sa conduca la stabilirea si functionarea pietei interne.

4.cresterea rolului si a influentei Parlamentului European prin stabilirea unei proceduri de aprobare - assent - Prin noua procedura, acordul PE printr-o majoritate absoluta a devenit necesar atat pentru admiterea noilor membri - art.