Subcultura din mediul penitenciar

Penitenciarul este un univers revoltator, fascinant, o lume in permanenta implozie psihologica coordonatele de existenta ale careia sunt crima, esec, patologic, stres, disperare, neputinta. La prima vedere specificul vietii penitenciare pare a fi simplu in care personalul asigura servicii pentru detinuti: hrana, cazare, igiena, imbracaminte, recreiere, culturalizare, securitate.

Dar cunoscand mai bine vedem dimensiunile ei si structura relatiilor, normele si valorile ei, sistemul de privilegii, raporturile de forta, status-urile si rolurile diferitor persoane. Spatiul penitenciar fiind un spatiu inchis dihotomic penal al autoritatii, un camp de forte vesnic intr-o neintelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmari psihologice asupra detinutului si personalului penitenciar.

Comunitatea fiecarui penitenciar luat aparte constituie o lume anonima, de oameni privati de prestigiu social, cu constiinta minoritatilor lor. Acesta este punctul de vedere al societatii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din detinuti si fosti detinuti nu sunt in deplinul acord al acestei viziuni.

Specifica mediului de detentie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce impiedica cazuri de devianta sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societatii din toate timpurile pana in prezent.

Un sistem penitenciar reuneste in sine 3 elemente de baza:

1. Modalitatea executarii privatiunii de libertate.

2. Tratamentul aplicat detinutilor:

- criterii de separare;

- drepturi;

- obligatii;

- activitati culturale educative.

3. Organizarea propriu - zisa a penitenciarului:

- tipul de detinuti;

- grupul de detinuti;

- personalul penitenciar.

Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare incepand cu:

Sistemul Pensilvania din orasul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2forme:

a) sistem celular absolut: unde detinutii erau obligati sa pastreze o tacere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scosi la plimbare separat.

b) Sistem celular de separatiune: detinutii izolati unul de altul, puteau comunica doar cu personalul inchisorii.

Sistemul Aubirian creat in 1820 in Aubira cunoscut sub numele de "silance sistem": detinutii stau izolati in celule doar noaptea, ziua muncesc in comun, pastrand tacere.

Sistemul Reformator aplicat in 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea detinutului pe timpul executarii pedepsei. Detinutii erau impartiti in trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, dupa sase luni era eliberat conditionat. Dupa jumatate de an de libertate, eliberarea devenea definitiva. Sistemul Progresiv de la izolare si disciplina severa la drepturi si activitati diverse intr-o atmosfera de incredere; are 3 forme:

a) englez: intr-o perioada de 8 - 12 luni detinutul era sever izolat ziua si noaptea; in a doua perioada era tinut separat noaptea iar ziua lucra in comun cu ceilalti detinuti; in ultima perioada, detinutul era eliberat provizoriu, darm supraveghiat;

b) irlandez: asemanator cu cel englez cu deosebire ca inainte de fazele a doua si a 3-a, detinutul era dus in institutii unde se investiga starea morala si rezistenta la tentatii a acestuia;

c) belgian: tratamentul se desfasoara in patru etape: reeducare, readaptare sociala prin tratament dirijat intr-un climat de incredere, per-liberare, eliberare conditionata.

Sistemul in comun. Detinutii stau permanent in comun, administrarea penitenciarului este simpla si economica; singurul aspect negativ il constituie contagiunea morala si invatarea tehnicilor infractionale. Cel mai raspandit in prezent sistem de detentie.

Penitenciarele mai pot fi clasificate dupa urmatoarele tipuri:

a) regionale: pentru preventivi;

b) de transfer: cel mult o luna, in vederea regruparii detinutilor;

c) pentru detinerea celor cu infractiuni grave contra securitatii statului;

d) pentru munca silnica;

e) cu regim sever pentru detinuti care au comis abateri;

f) pentru barbati;

g) pentru femei;

h) pentru minor. Viata in penitenciar si sistemul de detentie se mai structureaza si dupa criteriul tipurilor de norme si legi, valori, obligatii pe care detinutul trebuie sa le respecte.

in penitenciar actioneaza 3 tipuri de norme:

1. organizationale - normele de acest tip include mecanismul de functionare a institutiei penitenciare;

2. actionale - regulile colectivitatii detinutilor.

3. relationale ? modalitatile considerate cele mai eficiente in raporturile detinut - detinut, detinut - grup, detinut - personal.

In paralel cu aceste norme in penitenciar exista si norme oficiale si neoficiale:

oficiale - urmaresc atingerea obiectivelor institutiei: productive, educative, preventive.

neoficiale care exprima generalizarea experientei dobandite de detinuti cu scopul de a crea relatii si conditii suportabile pe parcursul executarii pedepsei, actionand doar in interiorul grupului de detinuti.

Fiecare detinut are obligatia de a respecta aceste norme si reguli. Nou venitului in penitenciar i se aduc la cunostinta aceste regulamente. Aici cea mai mica greseala este sanctionata. Sanctionarea variaza in dependenta de durata sederii, vechimea sa

in penitenciar, starea de recidiva, varsta detinutului, status-ul si rolul.

Din toate acestea relevam modalitatile de interiorizare a normelor informale a grupului de detinuti:

- Conduita individului este in functie de statutul actual: odata intrat