Psihologia vârstelor

A treia etapa se extinde intre 4 si 8 luni si incepe cu coordonarea vazului si a apucarii,apar conduite noi, care constituie trecerea de la simpla deprindere la inteligenta. Un sugar, aflat in leagan, de al carui acoperamant atarna mai multe jucarii sunatoare si un snur liber,va apuca snurul punand astfel in miscare intregul dispozitiv, fara sa se astepte la asta si fara sa inteleaga nimic din amanuntele relatiilor spatiale sau cauzale.Uimit de rezultate el va cauta snurul si va reincepe manevra de cateva ori.

J.M. Baldwin a numit aceasta reproducere activa a unui rezultat,obtinut la inceput cu totul intamplator,"reactie circulara".Reactia circulara este astfel un exemplu tipic de asimilare reproducatoare. Prima miscare executata,urmata de rezultatul respectiv,constituie o actiune totala care creeaza o trebuinta noua,de indata ce obiectele, asupra carora s-a exercitat aceasta actiune,au revenit la starea lor initiala.Ele sunt,atunci,asimilate actiunii precedente,ceea ce declanseaza reproducerea acesteia si asa mai departe.

Acest mecanism este identic cu cel care se afla deja la punctul de plecare al deprinderilor elementare,numai ca,in cazul lor,reactia circulara vizeaza propriul corp(schema sugerii degetului mare,denumita reactie circulara primara) in timp ce, de acum inainte, datorita apucarii,ea se va aplica obiectelor exterioare(vom denumi reactie circulara secundara aceste conduite relative la obiecte tinand seama,totodata,ca ele inca nu sunt deloc substantificate de copil).

Cu alte cuvinte reactiile circulare secundare nu fac decat sa continue reactiile circulare de care a fost vorba pana acum,ele tind adica, sa se repete:dupa ce a reprodus rezultatele descoperite intamplator pe propriul lui corp,copilul cauta mai devreme sau mai tarziu sa le mentina si pe acelea pe care le obtine cand actiunea sa are ca obiect mediul exterior.Pe masura ce efortul de reproducere are in vedere rezultate mai indepartate de acelea ale activitatilor reflexe,in aceeasi masura se diferentiaza diferentierea dintre mijloace si scopuri.Din acest moment se va putea vorbi efectiv de "intentionalitate" si de o rasturnare in constientizarea actului.Dar aceasta rasturnare nu va fi definitiva decat atunci cand diversi termeni vor fi disociati in suficienta masura incat sa se poate recombina intre ei in diverse moduri,adica atunci cand va exista posibilitatea de a se aplica mijloace cunoscute la scopuri noi.Reactia circulara secundara nu se afla inca la acest nivel:ea tinde doar sa reproduca orice rezultat interesant obtinut in lumea exterioara, copilul neavand inca posibilitatea sa disocieze sau sa regrupeze intre ele schemele astfel obtinute.

Asadar,scopul nu este fixat dinainte,ci stabilit de-abia in momentul repetarii actului.Tocmai prin aceasta,stadiul actual face tranzitia exacta intre operatiile preinteligente si actele efectiv intentionale.

In ceea ce priveste obiectul,de exemplu,in acest stadiu copilul ajunge la o conduita exact intermediara intre conduitele de nepermanenta,proprie stadiilor inferioare si comportamentele noi,referitoare la obiectele disparute.Intr-adevar,pe de o parte,copilul stie de acum inainte sa apuce obiectele pe care le vede,sa aduca in fata ochilor obiectele pe care le apuca etc.,iar aceasta coordonare intre vedere si apucare marcheaza un progres remarcabil in consolidarea lumii exterioare:actionand asupra lucrurilor,el le considera drept rezistente si permanente in masura in care ele ii prelungesc actiunea sau o contracareaza.In schimb in masura in care obiectele ies din campul perceptiei si deci din campul actiunii directe a copilului acesta nu mai reactioneaza si nu mai recurge la cautari active in vederea regasirii lor,asa cum va face in cursul stadiului urmator.Asadar,daca exista o permanenta a obiectului,ea este inca legata de actiunea in curs si nu un dat in sine.

Cat despre spatiu,actiunile pe care copilul aflat in stadiul al III-lea le exercita asupra lucrurilor au drept efect constituirea unei perceptii de "grupuri",adica de sisteme de deplasari susceptibile de a reveni la punctul lor de plecare.In acest sens,conduitele din stadiul mai sus mentionat marcheaza un progres considerabil fata de conduitele anterioare,asigurand coordonarea diverselor spatii practice intre ele (spatiile vizual,tactil,bucal etc.),Dar "grupurile" astfel formate raman "subiective",deoarece dincolo de actiunea imediata,copilul inca nu tine seama de relatiile spatiale dintre obiecte.Cauzalitatea,la randul ei, capata consistenta tot in masura in care copilul actioneaza asupra mediului exterior; de acum incolo ea va uni anumite fenomene distincte cu actele care corespund acestora.Dar tocmai pentru ca schemele proprii acestui stadiu nu se disociaza catusi de putin in elementele lor,copilul ajunge doar la un sentiment confuz si global al legaturii cauzale si nu stie nici sa obiectiveze,nici sa spatializeze cauzalitatea.

Asadar din punct de vedere al continutului inteliegentei,stadiul al treilea marcheaza un punct de cotitura:reactiile ce-i sunt proprii raman la jumatate de drum intre universul inceputurilor si universul obiectiv,propriu inteligentei.

Pauline Morand de Jouffrey.(1998).Psihologia copilului.Bucuresti: Editura Teora;

Piaget, J. (1973).Nasterea inteligentei la copil.Bucuresti:Editura Didactica si Pedagogica;

Piaget, J.(1965).Psihologia inteligentei.Bucuresti: Editura Stiintifica.