Dicționar de pedagogie

Invatarea este procesul prin care se alcatuieste, se schimba, evolueaza programarea comportamentala a organismelor in decursul dezvoltarii individuale ; invatarea este aceea care permite ca, pe o anumita baza ereditara, sa se constituie noi mecanisme de adaptare ale individului, de a dobandi noi informatii si operatii, de a stabili noi tipuri de interactiune cu ambianta.

Instruire: concept corelat in principal cu invatamantul si utilizat frecvent cu cel putin trei nuantari:

- instruire generala: activitate de inzestrare cu competente si cunostinte din domeniile culturii, stiintei, tehnicii si de aplicare a lor in practica;

- instruire profesionala: activitate al carei scop este insusirea unei specialitati, a unei profesii concrete; ea se bazeaza pe insusirea cunostintelor profesionale, pe formarea abilitatilor profesionale si pe dezvoltarea interesului si preocuparilor legate de profesia respectiva;

- autoinstruire: instruire realizata prin efort propriu, in afara unei institutii si in absenta indrumarii unei persoane din afara.

Etimologic, termenul "instruire" provine din latinescul instruo si inseamna aranjament, aranjare, constructie, intemeiere, instructia devenind o constructie a spiritului, a intelectului, "constructia unor structuri cognitive, operationale" (Skinner).

Ioan Neacsu defineste in mod operational instruirea "ca procesul prin care mediul unui subiect este deliberat manipulat pentru a invata sa fie capabil sa emita sau sa se angajeze intr-un comportament specific, in conditii specifice si cu raspunsuri specifice situatiei"

Invatamant:

- principala forma de organizare a educatiei; proces de instruire si educare in scoala, organizat si desfasurat pentru a realiza obiectivele pedagogice ale educatiei scolare, stabilite la nivel de sistem si de proces (Miron Ionescu);

- domeniu in care este valorificata structura actiunii educationale la nivelul corelatiei functionale dintre cadrele didactice si elevi, exersata in numeroase si variate situatii educative (G. Mialaret, 1992);

- ansamblul institutiilor scolare dintr-o tara care participa la organizarea arhitecturii scolare prin proiectarea unor cicluri, orientari, filiere, realizabile la nivelul unor structuri specifice educatiei/instruirii formale, dar si neformale ("Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation", 1994).

Metodologia didactica vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor didactice utilizate in procesul de invatamant. Imetodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant. Sunt descrise Caracteristicile operationale ale metodei, in perspectiva adecvarii lor la circumstante diferite ale instruirii, si sunt scoase in evidenta posibilitatile de ipostaziere diferentiata ale acestora, in functie de creativitatea si inspiratia profesorului.

Proiectarea didactica este procesul de anticipare a obiectivelor, continuturilor , metodelor si mijloacelor de invatare , a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente in contextual unei modalitati specifice de organizare a activitatii didactice (lectie , excursie didactica etc.