Bioetica

Consideratiile etice privind actul medical au reprezentat o parte integranta a medicinii moderne inca de la inceputuri. Bioetica si deontologia medicala nu au fost considerate stiinte multidisciplinare distincte pana in anii "80, cand etica medicala si dreptul medical s-au dezvoltat ca entitati separate, devenind arii de interes academic si profesional. Factorii care au condus la aceasta dezvoltare: explozia noilor tehnologii si proceduri medicale si dezumanizarea actului terapeutic.

Concomitent cu realitatile mentionate, nu avem voie sa uitam numeroasele abuzuri aduse umanitatii de medici subordonati unor concepte politice totalitare.

In multe tari sumele alocate medicinii reprezinta aproape 20% din PIB, fapt ce face ca medicina sa fie intr-adevar "big business-ul secolului XXI".

Alaturi de teme "clasice" si foarte cunoscute, ca eutanasia, "mame de imprumut", fecundatia in vitro sau experimentul medical, figureaza teme noi, in care primeaza o alocare modesta a resurselor medicale (realitatea tuturor sistemelor sanitare), etica relatiilor medicale interpersonale, etica deciziilor medicale, a diferentei dintre tratamentul ordinar si cel extraordinar, etica tratamentului psihiatric.

Subiectul Bioeticii este insa suficient de vast incat sa angajeze explorare interdisciplinara, o multitudine de puncte de vedere si abordare diferita, in functie de sistemul cultural, filozofic si chiar politic care guverneaza un sistem medical, in ultima instanta, Bioetica, deontologia si dreptul medical sunt ramuri medico-juridice capabile sa actioneze la un loc sau separat, cu viteze diferite, in scopul rezolvarii unor conflicte intre interese (medic-pacient, pacient-spital, medic-spital, stat-medic-pacient) care sunt, in, principiu, legitime.

Sunt putine ramuri ale medicinii care sa cunoasca o dezvoltare si o expansiune atat de exploziva, in ultimele decenii, ca Bioetice aparuta ca o necesitate a medicului si a pacientului de a conserva caracterul umanitar al stiintelor medicale. In raport cu, posibilitatile aparent nelimitate ale tehnologiei medicale.

Bioetica studiaza si organizeaza, diferite domenii medicale in care tehnologia moderna tinde sa dezumanizeze relatia medic-pacient.

Problema centrala actuala a Bioeticii este gasirea unui echilibru intre tehnologie si medicina clasica, in scopul generarii confortului interuman, caracteristic actului medical. Este la fel de absurd sa ignori si sa combati tehnologia medicala, actuala cu a o absolutiza considerand-o ca avand raspuns la toate intrebarile - morale, stiintifice sau religioase ale acestui secol.

Un alt deziderat al Bioeticii este acela al coordonarii cercetarii medicale (fundamentale sau nu) cu legislatia existenta, spunandu-si un cuvant greu actualizarea unor reglementari juridice sau initiative, legislative in care sa primeze dreptul, pacientului la tratament. Bioetica apare din dorinta medicilor si a juristilor de a pune la punct situatia din domenii de mare interes medical sau de cercetare medicala, in care nu isi gaseste locul nici o legislatie rigida si nici lipsa reglementarile ceea ce poate duce la abuzuri grave sau chiar sa pericliteze insasi specia umana.

Derivata din etica si morala fundamentala, Bioetica priveste sistemul valorilor, normelor si categoriilor morale existente in sistemul stiintelor biologice, determinate, atat de societate, in ansamblu, cat si -sau mai ales - de interesul individului considerat o entitate.

Bioetica este-intersectata de o suita de alte domenii (etica si deontologia medicala, dreptul medical, dreptul civil si penal, dreptul medicului, etc), sugerand, in final comportamentul corpului medical in raport cu societatea, in fata careia medicul raspunde juridic si moral. Bioetica - definita ca o activitate interdisciplinara -relativ noua, situata la granita dintre filozofie,drept si medicina - este capabila sa studieze impactul etic al descoperirilor recente din domeniul stiintelor si medico-biologice.

Bioetica a fost definita in urma cu circa cinci ani de unul din marii bioeticieni ai Romaniei, dr. Constantin Maximilian, drept un "camp de reflexie" filozofica, oglindind evolutia stiintelor medicale. Proba timpului a dovedit ca dr Constantin Maximilian nu a avut, in totalitate, dreptate: bioetica a devenit mai mult decat un camp de reflexie, a devenit o componenta esentiala a activitatii medicale de fiecare zi -inclusiv in ingrijirea bolnavilor.

Bioetica, aceasta disciplina para-medicala, capabila sa supravegheze activitatea medicala de ingrijire a bolnavilor si de cercetare bio-medicala pe om si pe animal, genereaza linii de conduita capabile sa asigure comportamentul corect al medicului in raport cu pacientii si prin ei, in raport cu societatea.

Bioetica este capabila sa micsoreze diferenta dintre stiinta nedicala care evolueaza rapid (isi dubleaza cunostintele la fiecare doi ani) si stiintele juridice (capabile sa elaboreze, promoveze si sa aplice mult mai lent normele juridice, bazandu-se pe fapte si decizii care au trecut proba timpului).

Prin Bioetica se pot reglementa unele domenii bio-medicale noi, in care nu exista inca precedente (clonarea, xenotransplantul, transplantul de celule sau dispozitive de celule componente artificiale, ansamble bionice etc). Aceste domenii- de fapt tehnologii de viitor, care inca nu le intelegem decat superficial pot aduce beneficii uriase sau pierderi la fel de mari pentru rasa umana. Sa ne aducem aminte doar de impactul ingrasamintelor de sinteza asupra omenirii!).

Multi cred ca progresul medical trebuie canalizat prin legi draconice. Nimic din ce este interzis nu este totusi si imposibil. Nu poti sa interzici ceva pana nu intelegi problema respectiva in profunzime.

In acelasi timp, nu poti sa lasi deschisa cutia Pandorei fara sa iti iei un minimum de masuri de precautie, judecate de experti si dictate de experienta colectiva, acumulata in decursul dezvoltarii stiintelor medicale.

Teorii filozofice generale, care fundamenteaza in acest moment Bioetica, au suferit, la randul lor, variate influente. Astfel, Bioetica nu s-a putut sustrage unor vederi impuse de moda, de religie sau de politica.

Cu toata multitudinea teoriilor filozofice care fundamenteaza Bioetica, etica deciziei, medicale, ca si corectitudinea acestei decizii, indiferent de suportul ei juridic sau moral, ramane nu numai o problema dificila, dar si stresanta.

De multe ori ideile teoretice nu sunt suficient de specifice pentru a genera un ghid al conduitei medicale in fiecare caz.

Iata de ce, indiferent de sistemul filozofic care subordoneaza teoria (si care tine, mai mult sau