Particularitati ale comunicarii manageriale în firmele europene

1. Caracterizarea generala a comunicarii manageriale

Situandu-ne pe punctul de vedere managerial, ne vom opri la autorii care aseaza comunicarea in diferite ipostaze ale managementului, pe baza carora formuleaza si definitii ale comunicarii manageriale.

Astfel, O. Nicolescu si I. Verboncu definesc comunicarea ca "proces de transmitere a informatiilor, sub forma mesajelor simbolice, intre doua sau mai multe persoane, unele cu statut de emitator, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice".

Samuel C. Certo defineste comunicarea ca fiind "procesul de impartasire

a informatiilor cu alte persoane", intelegand prin informatie "orice gand sau idee

pe care managerii doresc sa o impartaseasca altor persoane".

Ionel Dumbrava foloseste chiar termenul "comunicare manageriala", pe

care-l defineste astfel: procesul rational prin care o sursa de informatii (emitator,

transmitator) tinde sa actioneze asupra unui receptor in asa fel incat sa provoace

la acesta actiuni care sa permita rezolvarea problemelor ce intra in sfera de

cuprindere a emitatorului si a receptorului, precum si a grupului de care acestia

apartin". Logica acestei definitii este marcata de autor prin stabilirea unui scop

determinat, specific actiunii manageriale si a unei finalitati determinate, succesul

organizatiei. Tocmai de aceea, el prezinta si o varianta de definitie strict

manageriala: "comunicarea manageriala reprezinta procesul prin care oamenii

sunt informati si coordonati pentru a obtine rezultate mai bune." Acestei definitii

ii corespunde schema generala a comunicarii manageriale pe care el o propune:

Schema propusa de autor este mai aproape de conceptiile moderne asupra

comunicarii, intrucat releva dublul sens al relatiei de comunicare, dar definitiile enuntate de acesta par, in raport cu semnificatia contemporana si complexitatea actului comunicarii, relativ limitative, reductibile la o relatie liniara.

In lucrarea citata, Monica Voicu si Costache Rusu, dupa ce investigheaza

majoritatea definitiilor prezentate mai sus, fara a formula o definitie, in sens strict, enumera 12 atribute prin care autorii identifica conceptul comunicarii manageriale:

- Instrument de conducere pentru toate atributele acesteia: prevedere, organizare, antrenare coordonare, control;

- Mijloc al managerului de a intelege si de a fi inteles;

- Retea cauzala, cu noduri si feedback;

- Peoces decizional;

- Auxiliar al feedback-ului;

- Retea de fluxuri informationale;

- Influentata de capacitatile si atitudinile persoanelor implicate direct;

- Integrata in cultura organizationala;

- Implicata in toate activitatile proprii unui conducator;

- De natura dubla: formala si informala;

- Orientata nu numai spre informare, ci si spre schimbare;

- Utilizata si pentru influentarea comportamentul angajatilor.

In congruenta cu toate definitiile inventariate in prezenta lucrare, precum si cu imaginea reala din marile sisteme de management ale lumii contemporane, credem ca pentru comunicarea manageriala s-ar putea formula o definitie de genul: Comunicarea manageriala este o functie a managementului prin care se asigura eficienta vehicularii informatiilor manageriale ale unui sistem managerial. La aceasta definitie s-ar putea adauga una care sa precizeze sensul utilizarii termenului "informatie manageriala": orice informatie care are legatura cu actiunea manageriala. Uremeaza ca termenului "informatie" sa-i dam sensurile si semnificatiile oferite de teoria informatiei, de cibernetica, semiotica si semiologie.

2. Functiile comunicarii manageriale

Monica Voicu si Costache Rusu formuleaza, pentru comunicarea manageriala, urmatoarele functii:

1. Informarea.

2. Transmiterea deciziilor.

3. Influentarea receptorului de a accepta sau a aplica decizii sau valori.

4. Instruirea angajatilor.

5. Crearea de imagine.

6. Motivarea angajatilor.

7. Promovarea culturii organizationale.5

Autorii considera ca principala functie a comunicarii manageriale este

aceea de informare. Ei au in vedere faptul ca prin aceasta functie se asigura

accesul tuturor membrilor organizatiei

1. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, op. cit., p. 464.

2. Samuel C. Certo, op. cit., p. 403.

3. Ionel Dumbrava, op. cit., p. 126-127.

4. Monica Voicu, Costache Rusu, op. cit., p. 15

5. Monica Voicu, Costache Rusu, op. cit., p. 24.

6. Ionel Dumbrava, op. cit., p. 128.

7. Camelia Dragomir, Marketingul in centrul performantei manageriale, in Managementul pe baza

centrelor de performanta, coord. Ion Petrescu, Editura Expert, 2003, p. 242-245.

8. Samuel C. Certo, op. cit., p. 410-411.

9. Ibidem, p. 421.

10. Niki Stanton, Comunicarea, Societatea Stiinta & Tehnica, 1995, p. 20-21.

11. Ion Petrescu, Management social, Editura Expert, 2004, p. 286.

12. Samuel C. Certo, op. cit., p. 414.

13. Ibidem, p. 418.

14. Ibidem, p. 417.

15. Ibidem, p. 419.

16. Ion Petrescu, op. cit., p. 286.

17. Samuel C. Certo, op. cit., p. 419.

18. Lucica Matei, Management public, Editura Economica, Bucuresti, 2000, p. 398-399.