Managementul inovațional ca subsistem al gestiuni întreprinderii

Managementul inovational reprezinta totalitate formelor, metodelor si structurilor organizationale de dirijare a activitatii inovationale in vederea cresterii competitivitatii intreprinderii, reducerii costurilor de produc- ie si de circulatie a marfurilor, obtinerii unui profit suficient si diminuarii riscurilor tehnologice, dinamice si comerciale. Managementul inovational reprezinta domeniu in plina dezvoltare al stiintei economice.

Aparitia managementului inovational , ca domeniu independent al stiintei si ca activitate profesionala, e legata de numele savantului I. Schimpeter, care a demonstrat prin anii '20 ca dezvoltarea stabila a economiei de piata nu e posibila decat atunci, cand firmele vor putea atrage din afara mari investitii de capital, iar acest lucru e cu putinta doar cu conditia ca la intreprinderi vor fi implementate inovatii de mare valoare. In anii - 80 , aceasta conceptie a fost dezvoltata in lucrarile celebrului teoretician al managementului P. Drucker (S.U.A.), care a demonstrat ca investitiile eficiente reprezinta cheia succesului liberei initiative.

Particularita- ile managementului inovational:

1.Existenta unui mare grad de incertitudine privind termenele, volumul de cheltuieli si eficacitatea comerciala a inovatiilor.

2.Probabilitatea unor mari riscuri tehnologice.

3.Factorul timp, conditionat de reducerea termenelor de uzura morala a tehnicii moderne si de intensificarea concurentei globale;

4.Caracterul complex al procesului inovational, care presupune multe etape.

5.Rolul deosebit al factorilor axati pe personalitate (un inovator trebuie sa posede nu numai cuno- tin- e, ci si aptitudini unice de creatie, care depind de calitatile sale native, cultivate ulterior in familie etc.).

In economia actuala, creste ponderea volumului vanzarilor si profitului obtinut de filiale din realizarea inovatiilor , dar cresc, totodata, investitiile necesare pentru inovatii.

Conditiile economiei din perioada de criza priveaza intreprinderile de posibilitatea de a investi in acest domeniu, ceea ce duce la stabilirea unor criterii mai drastice de selectare a inovatiilor pentru uzul comercial.

Sarcinile Managementului inovational sunt:

a.Reglementarea normativa a scopurilor activitatii inovationale;

b.Organizare si efectuarea cercetarilor de marketing;

c.Alegerea inovatiilor de cea mai mare perspectiva, elaborarea proiectelor si programelor inovationale, planificarea inovationala;

d.Organizarea inovatiilor - asigurarea indeplinirii sarcinilor de plan, vanzarii rentabile a productiei inovationale si realizarii strategiei intreprinderii pe baza unui grafic calendaristic al lucrarilor si al controlului executarii lor, organizarii cooperarii si coordonarii activitatii executantilor, evidentei modificarii cererii de consum si a schimbarii conditiilor de implementare a inovatiilor.

e.Asigurarea ecologica a masurilor de protectie a naturii, a tehnicii de securitate, prevenirea avariilor tehnogene, planificarea si realizarea masurilor necesare in cazul calamitatilor naturale si catastrofelor;

f.Benchmarking-ul inovatiilor - permanenta studiere, apreciere si utilizare a experientei si celor mai valoroase realizari ale concurentilor autohtoni si straini in vederea perfectionarii structurii managementului procesului inovational;

g.Dezvoltarea sistemului de certificare a productiei, de brevet si protectiei a proprietatii intelectuale a intreprinderii;

h.Crearea unui climat inovational favorabil si a atmosferei de creatia in intreprindere , motivarea si stimularea tuturor participantilor la procesul inovational;

i.Dezvoltarea colaborarii internationale, cautarea si achizitionarea din strainatate a unor tehnologii, know-how rentabile pentru intreprindere;

j.Insusirea si organizarea implementarii eficiente a tehnologiilor informationale moderne, legate de utilizarea Internetului, computerizare productiei si a sistemului