Despre autoritate și decizii în organizații

Un manager este cu atat mai bun cu cat detine si autoritatea deontica si pe cea epistemica. Altfel spus, este numit in pozitie si are competenta dovedita si recunoscuta pentru postul respectiv.

Teoriile organizatiilor opereaza cu termenii de autoritate si decizie destul de frecvent, dar, de obicei, abordati separat. Mi-am propus sa prezinte cateva aspecte esentiale ale celor doi termeni si mai ales sa subliniez relatia de interdependenta dintre ei, care este neglijata, adesea, in practica managementului.

In aceasta lucrare, termenul de autoritate va fi folosit cu intelesul dat de Bochenski (1992), acela de relatie ce contine trei elemente: Domeniul de autoritate (D) (Bochenski, 1992) Relatia de autoritate se stabileste numai daca asertiunile lui (P) in legatura cu (D) sunt considerate adevarate/valide de catre (S). Cu alte cuvinte relatia de autoritate nu poate fi impusa, ea este rezultatul interactiunii dintre Posesor si Subiect, constand in semnificatia data de (S) asertiunilor facute de (P); odata ce asertiunile in legatura cu domeniul (D) inceteaza sa mai fie considerate valide (adevarate) de catre (S), atunci autoritatea lui (P) inceteaza/dispare. Bochenski considera ca autoritatea are urmatoarele proprietati: - este ireflexiva - nimeni nu este, in niciun domeniu, o autoritate pentru el insusi (Bochenski, 1991) - este ireflexiva - nimeni nu este, in niciun domeniu, o autoritate pentru el insusi (Bochenski, 1991) - este asimetrica in acelasi domeniu, dar nu este asimetrica in domenii diferite, cu alte cuvinte nu exclude posibilitatea inversarii rolurilor intre posesor si subiect, daca schimbam domeniul. Daca A este purtatorul si B este subiectul autoritatii intr-un anume domeniu, atunci, din punct de vedere logic, este posibil ca, intr-un alt domeniu, B sa fie purtatorul, iar A subiectul. (Bochenski, 1991) Proprietatea este ignorata frecvent de persoane care cred ca, intrucat sunt o autoritate pentru alte persoane in anumite domenii, acestea din urma nu pot fi, la randul lor, mai competente (autoritati) pentru ei in alte domenii. Un profesor poate fi o autoritate pentru un student in multe domenii stintifice, dar studentul poate fi foarte bine informat despre computere si atunci este o autoritate pentru profesor in domeniul computerelor. -Este tranzitiva, adica: daca cineva (P1) este o autoritate pentru altcineva (P2) iar acesta (P2), la randul lui, este o autoritate pentru o a treia persoana (S) in acelasi domeniu, atunci P1 (autoritatea superioara) este o autoritate pentru (S) in domeniul dat. Este situatia in care marele maestru (maestrul maestrului) este recunoscut drept autoritate de discipol sau seful cel mare (seful sefului cuiva) ii este sef si este recunoscut ca atare de un subordonat.

Pe langa alte consecinte logice ale acestor proprietati ale relatiei de autoritate, una este esentiala: Intrucat fiecare om este in cel putin un domeniu o autoritate pentru ceilalti oameni (de ...