Fiara era uriașă. Avea niște ochi mari, roșii si plini de sânge. Colții săi ascuțiți erau ca niște săbii și străluceau în soare. Răgea-nfiorator. Întinzînd bine arcul, a tras prima sageată. Sageata a zburat și l-a lovit pe leu ; dar s-a izbit de el ca de un zid de piatră. Nu i-a putut clinti măcar un fir de păr.
Heracle s-a mirat cum n-a pătruns săgeata în trupul leului. Și a țintit mai bine. A tras încă o dată. Și iar s-a dus săgeata vâjâind prin văzduh, s-a lovit ca de-o stâncă și a lunecat jos.
Leul răgea cumplit, și cu coama zbârlită, cu ochii-nsângerați, se pregătea să sară către voinicul nostru.
Heracle nu s-a-nspăimântat. A mai tras o săgeată ; dar s-a-n-tâmplat la fel. Nici ultima săgeată nu l-a rănit pe leu.
Putea să tragă el și-o mie de săgeti. (...) Pielea i-era vrăjită.
Vazând eroul nostru că leul se repede, a ridicat măciuca și l-a lovit în creștet. Puterea lui Heracle era-nspăimântătoare. De-ar fi izbit o casă, cumva, atât de tare, casa s-ar fi sfarâmat în mii de bucățele. Leul s-a clătinat, dar pielea lui vrăjită l-a apărat și-acuma. Măciuca lui Heracle s-a rupt de la mijloc. Fără să stea pe gânduri, voinicul s-a săltat spre gâtul leului, să-l prindă, să dea lupta. Numai că de-astă dată leul s-a-nfricoșat. Urlând, s-a întors pe labe, mai că s-a răsturnat, fugind spre peșteră, și s-a ascuns acolo.(...)
Heracle a intrat tot mai adânc în bezna acestei peșteri mari. Deodată a zărit două făclii aprinse. Așa i s-au părut eroului, în beznă, ochii sticlind de ură ai leului urias. (...)
- Aicea ești ? Hai, vino ! a glăsuit Heracle.
Leul, la rândul său, cu botul larg căscat, a sărit la Heracle.
Ce-a fost nu știe nimeni. A fost o-nvălmășeală cum nu s-a mai văzut. Cât a durat ? O zi, poate chiar două, trei. Dar pâna la sfârșit, Heracle a cuprins leul strâns de grumaz.
L-a strâns atât de tare, pâna l-a-năbușit.
Leul, atunci, răpus, a căzut la pământ. (...)
"Din blana ăstui leu, ce n-o poate străpunge, în veacuri, vreo săgeată, sau sabie, sau lance, am să-mi fac eu veșmântul, a cugetat Heracle. și țeasta lui de fier, am să mi-o pun pe cap. (...)
A tras însă zadarnic de piele s-o desprindă. (...)
Atâta că Heracle nu era doar puternic, îndrăzneț și viteaz. Era și înțelept. Și cugetând mai bine, și-a dat repede seama că sabia sau cuțitul nu-i erau de folos. Și a-ncercat flăcăul să jupoaie de piele îngrozitoarea fiară chiar cu ghearele ei.(...) Și, precum hotarâse, s-a-nveșmântat cu pielea, iar pe cap și-a pus țeasta.
Prin vitejia lui își dobândise în luptă o platoșă și-un coif, prin care nu puteau să pătrundă săgeata, nici sabia sau lancea.
( legendele Olimpului, de Alexandru Mitru)
A. 60 de puncte
1. Indică persoana, numărul și forma pronumelor evidențiate în text. 6 puncte
2. Formulează o propoziție în care să-l întrebi pe Heracles dacă lupta cu leul a fost grea. Folosește o formulă reverențioasă și un pronume personal de politețe. 6 puncte
3. Precizează felul adjectivelor subliniate în text. 6 puncte
4. Notează formele de superlativ ale adjectivului mari. 8 puncte
5. Completează propoziția de mai jos cu adjectivul vrăjită, aflat la superlativ relativ de superioritate. 6 puncte
Pielea-i era vrăjită.
6. Numește personajul principal din legendă. 4 puncte
7. Transcrie fragmentul în care este descris leul. 6 puncte
8. Identifică o comparație în textul dat. 6 puncte
9. În ce transformă Heracle pielea leului? 6 puncte
10. Menționează un supererou care seamănă cu Heracle. Justifică-ți răspunsul. 6 puncte
B. 30 de puncte
Scrie un text de 100-150 de cuvinte în care să descrii un prieten/o prietenă.
În redactarea textului, vei avea în vedere:
- Să ai un conținut adecvat cerinței, adică să respecți tema și structura unei descrieri; 12 puncte
- Să existe în compunere introducere, cuprins, încheiere; 3 puncte
- Să te exprimi corect și adecvat; 6 puncte
- Să respecți normele de ortografie și de punctuație; 6 puncte
- Să fii atent/atentă la aspectul textului; 3 puncte
Notă:
Se acordă 10 puncte din oficiu.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.