Mai mult decat oricare alt conflict, Al Doilea Razboi Mondial a fost "cel mai specaculos, ca violenta, dintre toate fenomenele sociale care a marcat o mare cotitura in istorie". Daca in unele privinte el poate sa para revansa sau continuarea Marelui Razboi din 1914-1918, de fapt, in aspectele esentiale, el se deosebeste profund de acesta:
Mai intai, prin extinnderea sa geografica. S-au purtat lupte pe aproape intreaga suprafata a planetei: in apele inghetate ale arhipelagului Spitzbergen si pe nisipurile fierbinti ale Saharei, in Muntii Alpi si in jungla birmaneza, in rada portului Montevideo si pe atolii din Pacific, pe malurile Volgai ca si pe cele ale fluviului Galben. Totul s-a petrecut ca si cum un imens cataclism sicial a lovit intreaga umanitate, pentru prima data unita de acelasi tragic destin.
Apoi, prin caracterul sau "total". Indiferent de regimul lor politic si social, prin metode diferite, dar urmarina acelasi scop, beligerantii au mobilizat intreaga lor populatie si intreaga lor economie; nu numai ca au trimis la lupta imense armate - peste 60 milioane de oameni au participat la ele-, dar au pus la munca, vrand-nevrand, pe toti cei care nu erau soldati, inclusiv femeile, in uzine, arsenale sau santiere: 50 de milioane de muncitori au lucrat pentru razboi numai in Statele Unite. Mobilizarea s-a intins si asupra mentaluilui colectiv: o propaganda intensa , folosind tehnici noi, ce de exemplu radioul, s-a dovedit destul de puternica pentru a impiedica orice forma de defetism la cei invinsi, Germania si Japonia, pana aproape de capitulare, sau pentru a convinge popoarele subjugate ca pot si ele, desi nu au arme , sa contribuie la propria eliberare. Chiar si stiinta a fost inregimentata - extraordinara mobilizare a unor savanti, originari din toate tarile, care au produs bomba atomica in Statele Unite, este fara precedent in istorie. Confruntarea a fost militara, fara ca diplomatia sa fie lipsita de importanta, dar confruntarea a fost deasemenea, daca nu chiar in primul rand, economica si ideologica, in asa masura incat a continuat pana si in lagarele de concetrare naziste.
Intensitatea luptei, progresul in domaniul armelor, doctrinele care au starnit fanatismul explica amploarea distrugerilor. In cinci ani, bombele aruncate din avioane au devenit de mii de ori mai distrugatoare, dar prima bomba atomica lansata la 6 august 1945 echivala cu 20.000 t de explozibil conventional; daca Dresda a fost incendiata si stearsa de pe fata pamantului intr-o noapte, Hirosima sufera o soarta mai cumplita in cateva secunde. Dar, in acelasi timp, crime de o amploare fara precedent - executii colective, exterminari in masa - au facut milioane de victime, a caror moarte nu a avut, de regula, nici o influenza asupra desfasurarii conflictului. La sfarsitul acestuia, ruinele materiale si morale, pierderile de bunuri si de oameni nici nu pot fi comparate cu problemele care au dus la izbucnirea conflictului.
De fapt, timp de sase ani s-au purtat trei razboaie mai mult separate, decat legate intre ele. Ca si in 1914-1928, continentul european a fost locul unde s-au purtat bataliile cele mai ucigatoare, opunand armatele cele mai numeroase; Europa va suferi o slabire considerabila si de durata. Dar Extremul Orient a fost alt teatru de operatiuni, deschis mai devreme si inchis mai tarziu, relativ distinct de primul, caracterizat prin alt tip de confruntare, cea a navelor si avioanelor in stransa cooperare; numai americanii si, in masura mult mai mica, rusii au luptat peste tot - acest fapt spune mult despre rolul care l-au jucat unii si altii. Totusi, apare un fenomen cu totul nou: alaturi de bataliile clasice, purtate de armatele clasice, un al treilea razboi, mai mult sau mai putin sustinut sau dispretuit de adeptii celuilalt, a opus populatia aservita la un moment dat si invingatorii ei temporari, in Europa ca si in China - este razboiul "din umbra".
La drept vorbind, niciodata nu s-a mai desfasurat un conflict in asemenea inlantuire de evenimente dramatice. De multe ori destinul parea ca ezita, incertitudinea era profunda. Din aceasta cauza lupta a fost indarjita pana la sfarsit. Totusi, pe parcurs, blocurile antagoniste s-au modificat, iar scopurile razboiului s-au schimbat. Aliate cu Germania sau legate de ea printr-o neutralitate binevoitoare la inceput, Italia si URSS i-au devenit adversare in timpul razboiului, in schimb Franta, care s-a lansat prima in lupta impotriva Germaniei, a fost pe punctul de a i se alatura mai tarziu. Ostilitatile incepusera pentru a se mentine sau restbili independenta si integritatea teritoriala a Poloniei si a Chinei; anglo-americanii au fost in cele din urma obligati sa le sacrifice pe altarul alientei lor cu URSS. Paradoxul este complet atunci cand americanii contribuie la distrugerea imperiilor coloniale detinute de aliatii lor englezi si francezi, sau cand accepta instalarea, in Europa centrala si Orientala, de regimuri politice si sociale opuse idealurilor pentru care ei luptasera.
Infrangerea era, pentru cei invinsi, totala, fara conditii, asa cum o dorisera cei invingatori. O incheiere atat de favorabila ar fi putut facilita rezolvarea tuturor problemelor in suspensie. In fapt, nu s-a obtinut nimic in acest sens: alte probleme aparusera intre timp, cerand raspunsuri pe cat de urgente pe etat de dificile, in asa fel, incat unii s-au gandit sa le solutionezeprintr-un nou razboi mondial, care sa-i opuna pe fostii aliati. Din fericire, acest lucru nu s-a intamplat. Dimpotriva, au fost luate masuri si create organizatii care sa previna o noua catastrofa de acest fel; s-a conturat insa un nou paradox, prin faptul ca natiunile invingatoare s-au ridicat cu sarguinta efortului de a-i ridica pe aceiasi adversari pecare se straduisera atat de mult sa-i distruga - si ca au reusit redresarea atat de repede.
Rezultatele atat de surprinzatoare nu pot sa reduca insa imporatnta conflictului si nici sa faca uitate cauzele sale profunde. Ceea ce a fost in joc nu s-a redus la impartirea prazii de razboi, extinsa pana la valoarea de dominatie a lumii; au fost in joc, de asemenea, liberatea oamenilor si apopoarelor, ratiunea lor de a fi, idealurile
CHURCHILL, Winston, Al doilea razboi mondial, vol.2, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1998
LOCH, Wilfried, Impartirea lumii, Istoria razboiului rece, 1941 - 1955, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997
www.sparetimegroup.net/ ~horea/rm/al2rm/op_militare
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
