Pascal

Întreaga noastra viata este marcata de existenta unor instrumente cât mai perfectionate care să ne uşureze munca şi să ne faca mai placut timpul liber. Astazi cel mai puternic şi sofisticat instrument dar şi cel mai adaptabil în diverse domenii de activitate este calculatorul.

Conceput initial ca o simpla unealta de socotit, calculatorul şi-a câştigat faima, favorizat fiind de “materia prima” pe care o prelucreaza: informatia. Pe de alta parte universalitatea calculatorului provine din conceptia sa :

* O parte fixa (echipamentele sau hardware-ul) constituind motorul prelucrarilor.

* O parte variabila (programele sau software-ul) reprezentând factorul de comanda al acestui motor.

Avansul spectaculos al tehnologiei electronice a făcut posibil transferul echipamentelor de calcul din ,,turnurile de fildeş” care au centrele de calcul în: birouri, laboratoare de informatica, locuinte personale precum şi modificarea conversatiei dintre calculator şi utilizator prin crearea unei interfete deosebit de prietenoase.

Cum proiectele de modernizare a procesului de învatamânt cuprind introducerea informaticii ca disciplină obligatorie, programarea calculatoarelor este o îndeletnicire pe care în curând o va practica orice tânar.

Activitatea de programare presupune trei faze:

- faza definirii care cuprinde:

a) planificarea cu scopul de a furniza o prognoza asupra viabilitatii sistemului, relativa la termenele de planificare stabilite deja şi care produce un plan al proiectului ce va fi revizuit de conducatorul proiectului ;

b) analiza cerintelor ce analizează şi defineşte cerintele software ale sistemului care mai târziu va fi expandata pentru a deveni specificatie software.

- faza dezvoltarii care translateaza un set de cerinte în elemente sisteme operationale numite produse program sau software şi cuprinde:

- proiectarea arhitecturii şi datelor;

- proiectarea procedurala;

- codificarea.

- faza verificarii, lansarii şi întretinerii care presupune integrarea unitatilor şi validarea testelor precum şi livrarea şi distributia.

Unul din limbajele cele mai folosite în programarea calculatoarelor este limbajul Pascal. El a fost conceput de NIKLAUS WIRTH, la Universitatea tehnica din ZURICH in 1971, atât pentru scopuri didactice cât şi pentru rezolvarea problemelor ştiintifice, inginereşti şi de gestiune.

Aparitia acestui limbaj este un rezultat al conceptelor dezvoltate ca urmare a crizei ce caracteriza domeniul programarii calculatoare-lor la sfârşitul anilor ’60. În această perioada problemele abordate de programatori au devenit tot mai complexe. Programele construite pentru rezolvarea acestor probleme au devenit şi ele, în mod evident, complicate, greu accesibile chiar şi pentru creatorii lor. Depanarea şi modificarea unor astfel de programe a devenit extrem de complicata. Acest fenomen a aparut datorita absentei unor principii clare, care să impuna o “disciplina a programarii”. Bineînţeles , a apărut întrebarea: nu se poate oare elabora o tehnologie generală care să permita realizarea sistematica a unor programe elegante, uşor de depanat şi de modificat? Ca raspuns la această întrebare a aparut metoda programarii structurate. Un program structurat este format din unitati functionale bine conturate, ierarhizate conform naturii problemei. În interiorul unei astfel de unitati structurarea se manifestă atât la nivelul instructiunilor cât şi la nivelul datelor. Avantajele programării structurate sunt:

- scrierea programului poate fi facuta de mai multe persoane, fiecare ocupându-se cu câte un modul;

- modificarea unui program se poate face foarte uşor, modificarea unui modul neafectând celelalte module;

- programul poate fi extins prin adaugarea de noi module;

- structura modulara este independentă de limbajul de programare utilizat;

- modulele pot fi scrise în limbaje diferite şi apoi asamblate.

Elemente de baza ale limbajului Pascal

1.1.Constante si variabile

O constanta este o dat (o informatie) a carei valoare nu poate fi modificata pe parcursul rularii unui program. O constanta se declara in felul urmator:

Const identif_constanta=valoare_const

Ex: Const

enter=#13;

sus=#72;

jos=#80;

Prin variabila se intelege o informatie (o data) a carei valoare se poate modifica pe parcursul executiei unui program. Multimea de valori pe care o poate lua o variabila reprezinta tipul acelei variabile. O variabila se declara astfel:

Var identif_var:identif_de_tip

Ex : j,optiune,i:integer;

tasta,opt:char;

inversari,gasit:boolean;