Problema proiectarii unei structuri eficiente pentru datele necesare unei probleme este cheia întregii aplicatii.
Prin modelare se întelege reprezentarea unui obiect, fenomen sau proces din lumea reala într-un anumit sistem (matematic, fizic, grafic etc).
Un model informatic, realizat pentru a fi implementat pe calculator, contine informatii
(date) si actiunile (modelele) obiectului, fenomenului sau procesului din lumea realã.
În acest caz, vom avea douã procese de modelare: modelarea datelor si modelarea prelucrarilor. Aceste procese de modelare vor parcurge mai multe grade de abstractizare, obtinãndu-se mai multe tipuri internediare de modelare: conceptual, logic si tehnic. Modelul care poate fi implementat pe calculator are gradul cel mai mare de abstractizare. Scopul modelarii este studiul unui obiect, fenomen sau proces real, prin simularea diferitelor situetii în care se poate afla acesta.
Pâna în prezent s-au dezvoltat trei categorii de sisteme de organizare si administrare a bazelor de date, realizându-se urmãtoarele modele de SGBD-uri: ierarhice, in retea si,relationale.
Sistemele ierarhice au fost propuse de firma IBM, care stã la baza SGBD-urilor ierarhice care sunt primele care au apãrut ca sisteme software ale bazelor de date.
Acest model se prezinta sub forma unei diagrame de structurã.
Modelul retea folosit intens pentru realizarea bazelor de date în anii ´70 si avand un domeniu de aplicabilitate mult mai extins fata de modelul ierarhic, a fost propus de Conference of Data System Languages (CODASYL), un organism international de lucru pentru baze de date. Modelul real sta la baza primei generatii de SGBD-uri (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date). Schema conceptualã descrisã de un SGBD retea este sub forma unui graf orientat,
compus dintr-o colectie de noduri conectate prin arce, fiecare nod putând fi legat de oricare altul.
Modelul relational reprezintã a doua generatie de SGBD-uri. Acest model este puternic, dar în acelasi timp este flexibil, simplu si natural,permitând o proiectare relativ usoarã a structurilor de date. Modelul relational se compune din douã elemente principale, tabelele si relatii, prin care, un obiect, proces sau fenomen se poate descrie schematic (modelare).
Tabelele printr-o structurã asemãnãtoare cu a fisierelor clasice , vor contine toate entitatile care se gasesc in baza de date.Componentele acestei structuri se numesc câmpurile tabelei.
Relatiile permit extragerea , în acelasi timp, a infomatiilor din mai multe tabele.Relatiile se formeaza intre douã câmpuri care contin acelasi tip de informatii si apartin celor douã tabele între care se stabileste legatura. Pentru realizarea relatiei este obligatoriu existenta unui camp comun in cele doua tabele care intrã în legeturã.
Tipuri de relatii
Tipul unei relatii este stabilit in functie de numarul posibil de înregistrãri în fiecare tabelã care pot fi selectionate pentru o anumita valoare din câmpul comun. Deci tipul relatiei va fi definit de existenta sau nu a caracterului de unicitate a câmpului comun în cele douã tabele. Intre tabelele unei baze de date se pot stabili patru tipuri de relatii.
Relatiile one to one se creaza atunci când între entitãtile celor doua tabele exista o corespondentã biunivocã (unu la unu). O asemenea relatie este folositã pentru a diviza tabelele cu multe câmpuri în tabele mai „inguste” în scopul cresterii lizibilitãtii lor si a maririi vitezei de prelucrare a datelor din acestea.
Pentru ca o relatie sa fie one to one e necesar ca în ambele tabele, câmpul de legaturã sa aibã caracter de unicitate pentru toate înregistrãrile tabelei respective.
Relatiile one to many se creaza atunci când o entitate din tabela parinte este legata de una, douã, mai multe sau niciuna dintre entitãtile tabelei copil.
O asemenea relatie se realizeazã in general între cheia principalã a tabelei parinte si cheia externa a tabelei copil. Este cel mai rãspândit tip de relatie. Pentru ca o relatie sã fie one to many, este necesar ca în tabela pãrinte câmpul de legãturã sã aibã caracter de unicitate
pentru toate înregistrãrile acesteia, pe când în tabela copil, câmpul de legãturã poate sã ia în mai multe înregistrãri aceeasi valoare.
Relatiile many to one sunt opusele relatiilor one to many. O asemenea relatie este reflexiva daca se poate crea prin inversarea rolurilor entitatilor participante la o relatie one to many. Bazele de date Access accepta numai relatii reflexive.
Relatiile many to many, se creeazã atunci când pentru câmpul de legãturã existã posibilitatea ca unei înregistrãri din prima tabelã sã îi corespundã mai multe înregistrãri din a doua tabelã, si invers, când unei înregistrãri din a doua tabelã îi corespund mai multe înregistrãri din prima tabelã.
Pentru ca o relatie sã fie many to many este necesar ca în ambele tabele, câmpul de legãturã sa nu aibã caracter de unicitate pentru toate înregistrãrile tabelei respective.
Aceste relatii nu se pot crea între entitãtile a douã tabele. O asemenea relatie se creeaza prin intermediul unei tabele intermediare care are relatii many to one cu cele douã tabele.
Chei
O tabela, în mod natural trebuie sa continã cel putin o zonã care sã permitã o unicitate a entitãtilor Aceastã zonã se numest cheie primarã sau secundarã. Acest lucru se concretizeazã în douã aspecte: în unicitatea datelor din cheia primarã si implicit în inexistenta într-o tabelã a înregistrãrilor duplicate.
O cheie primarã reprezintã un câmp care nu contine pentru nici o înregistrare o valoare NULL (sau zero) sau duplicate.
O baza de date relationalã trebuie sã prezinte anumite caracteristici pentru a reprezenta o structurã de date functionalã, logicã, permitând astfel prelucrarea datelor din aceasta.
De exemplu:
-într-o tabele fiecare element, adicã intersectia unui rând cu o coloanã, trebuie sã aibã o singurã valoare.
-o tabelã nu trebuie sã continã înregistrãri duplicate
-o tabelã de date trebuie sã fie creatã astfel încât sã permitã modificãri.
Produsul MS Access este un SGBD care oferã proiectantilor de aplicatii atât posibilitatea creãrii unei baze de date Access, cât si a realizãrii interfetelor cu utilizatorul.
O aplicatie Access va contide în principal urmãtoarele componente:
-modelele de definire a bazelor de date relationele,
-datele efective cu care este încãrcatã baza de date
-modulele interfetei utilizator, necesare atât pentru actualizarea fât si pentru extragerea informatiilor din baza de date.
-modulele utilitare pentru gestionarea aplicatiei
Toate aceste componente vor fi plasate intr-un singur fisier cu extensia MDB (se gaseste si sursa modulelor de program introduse), sau MDE (in care modulele de program se gasesc numai compilate).
1) Criscota S., Proiectarea în Access a aplicatiilor informatice,
Editura Carminis, Potesti, 2004.
2) Popa I. , Baze de date-Elemente de teorie, proiectare si aplicatii in Access,
Editura Universitãtii Pitesti, 2001
3) Rick Winter, Patty Winter, Utilizare Microsoft Office,
Editura TEORA, 1999.
4) Jeb Long, Ghidul Programatorului,
Editura TEORA, 1998.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
