Creditul și dobânda

1.1. Continutul si functiile creditului

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cuprivire la acest concept, respectiv:

- - creditul ca incredere;

- - creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;

- - creditul ca forma a relatiilor de schimb.

Creditul ca incredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea deincredere, de unde rezulta

caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca incredere se fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit isi are originea in cuvintele latine ,,creditum", ,,de credere" care desemneaza increderea in ceva sau cineva. In practica,aceasta incredere se concretizeaza in relatiile dintre creditor si debitor, in sensul ca cel din urma trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel incat sa genereze incredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta ,,un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare"1.

Unei asemenea abordari a creditului, ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii2.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar altransferului din economie.Definirea completa a creditului poate fi realizata prin luarea in considerare si corelarea acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare:

_ Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.

In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare. Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului, si care in functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:

a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului in acelasi mod ca si functiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare in sens larg;

b) o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua precedente) plus functia de emisiune;

c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de redistribuire;

d) a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este insotit permanent de dobanda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobanda.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele care atribuie creditului urmatoarele functii:

- de repartitie

- de control

- de emisiune.

1.2. Elementele si trasaturile creditului

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit, astfel:

- participantii la raportul de credit;

- promisiunea de rambursare;

- scadenta;

- dobanda (pretul creditului).

- - Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul ,,subiecte ale raportului de credit"3.Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si

dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia; statul, agentii economici.

Agentii economici detin o importanta pozitie in randul creditorilor, in cazul in care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital. Disponibilitatile monetare degajate de intreprinderi se constituie in resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare, fie in mod direct, fie prin intermediulbancilor si al altor institutii financiare.Potentialul de economisire, implicit de creditare al intreprinderilor poate fi evidentiat prinanaliza disponibilitatilor in depozite la termen si ale portofoliilor de titluri detinute ca participatiila capitalul social al altor agenti economici si ca subscriptori la titlurile emise de stat.

Populatia participa la procesul de creditare in dubla calitate, de creditor si debitor,remarcandu-se prin rolul important in asigurarea resurselor de creditare.

Participarea statului in calitate de creditor nu poate fi analizata decat in situatia inregistrarii de excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume,dirijate catre sistemul asigurarilor si protectiei sociale ori catre alte destinatii.In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definita in toate economiile contemporane, ca urmare a inregistrarii de deficite bugetare.

- - Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenta, valoarea capitalului imprumutat, plus dobanda, ca pret al creditului.

Datorita unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla in incapacitate de plata, sau poate intarzia plata sumelor ajunse la scadenta. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului sa se adopte masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiza temeinica a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata interna si in cadrul ramurii, situatia financiara, gradul de indatorare, forma juridica si raportul cu ceilalti participanti pe piata. Strans legata, si decurgand din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului.

- - Garantarea creditelor constituie o caracteristica legata de rambursabilitatea acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie intre garantia reala si garantia personala.Garantia reala are la baza garantarea sau ,,gajarea" creditului cu valori materiale, prin a caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului.O forma distincta de garantare reala o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare.Garantia personala reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma

ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului.Cea mai adecvata forma de garantare a creditelor o constituie garantarea financiara, fapt care este posibil prin asigurarea in viitor a unor fluxuri de venituri suficiente