Manevrarea taxei de scont constituie, in cadrul economiei de piata, unul dintre instrumentele principale ale politicii monetare si de credit. Avand in vedere pozitia deosebita pe care o ocupa banca de emisiune in cadrul aparatului bancar, taxa de rescont perceputa de ea reprezinta principala componeneta a taxei de scont incasata de bancile comerciale si deci, principala parghie pentru ieftinirea sau scumpirea creditului si, prin extensie, pentru dilatarea sau contractarea masei monetare in circulatie. Cand banca de emisiune reduce taxa de rescont, bancile comerciale pot si ele sa reduca taxa de scont, fenomen ce conduce la:
- ieftinirea creditului;
- sporirea masei monetare in circulatie;
- intensificarea activitatii economice.
Daca banca de emisiune majoreaza taxa de rescont:
- nivelul general al dobanzilor creste;
- masa monetara in circulatie se reduce;
- activitatea economica se restrange.
Implicit, manevrarea taxei de scont actioneaza si asupra balantei de
plati externe. Astfel, scaderea taxei scontului conduce la emigrarea capitalurilor straine si lasa inviorarea economiei numai pe seama capitalurilor interne. Dimpotriva, majorarea taxei de scont duce la atragerea in tara a capitalurilor straine. Asemenea efecte asupra manevrarii taxei de scont asupra afluxului si refluxului capitalurilor straine implica recurgerea la acest instrument in scopul echilibrarii balantei de plati externe.
Manevrarea taxei de scont continua sa fie utilizata si in zilele noastre ca mijloc de influentare a economiei, de combatere a inflatiei si de influentare a balantei de plati externe, insa eficacitatea sa nu mai este considerata certa, cum se aprecia in secolul trecut. In prezent, aparatul bancar dispune de suficiente fonduri, precum si de numeroase cai de a le procura, incat nu mai depinde in mod hotarator de refinantarea efectuata de banca de emisiune. Abundenta capitalurilor, caracteristica perioadei actuale, conduce la desprinderea marilor intreprinderi de piata propriu-zisa a creditului, acestea dispunand de capitaluri proprii suficiente sau fiind finanatate de societati sau banci proprii. Totodata, infaptuirea investitiilor, implicand angrenarea capitalurilor pe termen lung este orientata de alte criterii pe care le au in vedere investitorii, acestia fiind mai putin influentati de conjunctura momentana pe care taxa scontului o poare determina. Chiar pe piata capitalurilor aflate sub actiunea taxei scontului, efectele asteptate prin manevrarea acesteia se exercita adeseori cu intarziere, partenerii continuand sa practice nivelurile de dobanzi anterioare, indeosebi cand au angajamente sau previziuni proprii asupra evolu conjuncturii.
5.2 Sistemul rezervelor minime obligatorii
Sistemul rezervelor minime obligatorii instituit din grija de a asigura o lichiditate minimala, consta in: obligatia bancilor care constituie depozite sa consemneze in conturile lor deschise la banca de emisiune, o suma dimensionata, de regula, sub forma de cota procentuala.
O asemenea obligatie creeaza bancilor, asa cum reiese din modelul prezentat, o situatie deosebita.
Banca de depozit
Depozite la banca de emisiune
20.000Depozite la vedere
100.000
Credite pe termen scurt 80.000
(b)
(a)
Banca de depozit
Credite pe termen scurtDepozite la vedere
100.000100.000
(b)
Pe de o parte, prin constituirea unei rezerve minime, de pilda de 20%(cazul b), posibilitatea de acordare a creditelor se reduce in raport cu limita superioara posibila(cazul a), cu scaderea corespunzatoare a profitului realizat din dobanzi. Pe de alta parte, solicitarile depunatorilor, fie pentru a efectua plati in numerar, fie pentru dispunarea de plati in contul tertilor, prin intermediul altor banci, vor fi prompt satisfacute pe seama depozitelor, pe care banca respectiva le are la banca centrala. Astfel, fiecare banca are o lichiditate minima asigurata.
Totodata, sistemul rezervelor minime obligatorii indeplineste o functie importanta in cadrul economiei contemporane, ca instrument al politicii monetare si de credit.
Rezerva minima obligatorie determina un anumit raport intre volumul depozitelor si volumul creditului ce se poate acorda, in baza acestora, ca resurse de creditare. Astfel, fata de situatia anterioara(cazul b), cresterea rezervei minime coduce la restrangerea posibilitatilor de acordare de credite de catre banci(cazul c),
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
