Dolul - Viciu de consimțământ

Dolul - viclenia. Dolul este acel viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, cu scopul de a o determina sa incheie un anumit act juridic.

Dolul este un viciu doar in masura in care are drept rezultat sa determine o eroare in vointa autorului actului. Daca autorul descopera eroarea indusa pana sa incheie actul juridic, acesta nu este incheiat sub impulsul erorii provocate de dol si actul juridic daca este incheiat acesta este valabil.

Dolul consta in inducerea in eroare de catre o persoana a unei alte persoane, prin folosirea unor mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un act juridic, la care altfel aceasta nu ar fi consimtit.

Ca si eroarea, dolul falsifica realitatea, insa aceasta falsa realitate este provocata prin mijloace viclene de catre cealalta parte contractanta. Unii autori definesc dolul ca fiind ,,o eroare provocata" de cealalta parte contractanta.

Conform prevederilor art.1214 din Codul civil, consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.

Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.

1.2. Structura dolului

Dolul viciu de consimtamant are doua componente:

- elementul material (obiectiv), reprezentat de manoperele dolozive adica, masinatiuni, artificii, siretenii, falsificarea de inscrisuri, pentru a deforma realitatea si a ascunde adevarul, ceea ce este numit dol pozitiv iar dolul negativ (prin reticenta) consta in ascunderea sau neinformarea celeilalte parti despre anumite imprejurari esentiale pe care daca le ar fi cunoscut cealalta parte nu ar fi incheiat actul juridic.

- elementul subiectiv, adica intentia de a induce in eroare pe cealalta parte contractanta pentru a o determina sa incheie actul juridic. Intalnim intentia de a induce eroare si in cazul liberalitatilor unde dolul are forma captatiei si sugestiei. Astfel, o parte, in cazul captatiei, se foloseste de influienta sa asupra testatorului si ii dirijeaza liberalitatea pe care o va face. Adica folosirea de mijloace viclene in scopul de a castiga afectiunea dispunatorului si a-l determina astfel sa faca o liberalitate (o donatie, un legat) in favoarea autorului acestor mijloace viclene, pe care altfel nu ar fi facut-o.

Sugestia este actiunea prin care o parte ii sadeste testatorului, ideea de a face o liberalitate unei anumite persoane, careia acesta nu i-ar fi facut o astfel de gratificare.

Sugestia se exercita prin mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a face o donatie sau a constitui un legat pe care nu le-ar fi facut din proprie initiativa.

Captatia si sugestia constituie cauze de nulitate a liberalitatii numai daca mijloacele folosite sunt intr-adevar dolosive, frauduloase. Mijloacele captatorii nu pot duce la anularea liberalitatii daca nu sunt caracterizate prin dol. Prin urmare, liberalitatea poate fi anulata numai daca manoperele frauduloase au avut de rezultat alterarea vointei dispunatorului, in sensul ca fara exercitarea lor dispunatorul nu ar fi facut actul de liberalitate.

In cazul in care nu vom avea o intentie de inducere in eroare si totusi partea este in eroare, actul juridic va fi anulat pentru eroare si nu pentru dol.

1.3. Conditiile dolului

Pentru a fi socotit dol, se cer a fi intrunite doua conditii:

- eroarea provocata prin dol sa fie determinanta, adica fara ea, partea in cauza, nu ar fi incheiat actul, desi Codul civil nu mai prevede caracterul determinant al manoperelor dolozive (viclene). Dolul este definit avand doua ipoteze si anume:

a) partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti;

b) dolul prin reticenta atunci cand, partea a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i

1. Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Gheorghe Ghiorghiu, Ilioara Genoiu, Adrian Tutuianu - Institutii de drept civil. Ed.Universul Juridic. Bucuresti 2012. p.57-60.

2. Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu - Institutii de drept civil. Ed.Hamangiu. Bucuresti 2012. p.105-109.

3. Gradinaru Nicolae - Drept civil. Partea generala. Persoanele. Ed.AIUS Craiova. 2011.