1.1. Patrimoniul - obiect de studiu al contabilitatii
Pentru a se delimita in cadrul stiintelor economice, contabilitatea are un domeniu
propriu de cercetare si acesta a fost dintotdeauna constituit din fluxurile de valori exprimabile
in bani, determinate de operatiunile economice care se desfasoara intre unitatile patrimoniale.
Fluxurile de valori sunt reale, adica reprezinta miscari de bunuri, de obicei corporale.
De exemplu, livrarea de marfuri, produse, utilaje s.a. de la un furnizor la un client este un flux
real. El este urmat de un flux financiar, respectiv plata de catre client a contravalorii
respective. Exista si fluxuri de valori cvasireale, ca de exemplu munca prestata de salariati,
care are ca flux financiar plata salariilor de catre intreprindere catre salariati.
Fluxurile de valori au loc in cadrul productiei, repartitiei circulatiei si consumului in
ciclu economic complet. Toate aceste fluxuri pot primi expresie baneasca si sunt reflectate de
catre contabilitate, in ele regasindu-se toate componentele patrimoniului agentilor economici.
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica
apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.
in conceptia juridica, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut
economic al unui subiect de drept. in sens economic, patrimoniul este considerat ca totalitatea
bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor ce, apartin unei
persoane fizice sau juridice.
Luate la un loc, cele doua abordari alcatuiesc conceptia economico-juridica a
patrimoniului, dupa care acesta este un complex de drepturi si obligatii cu elementele lor
evaluabile in bani.
Rezulta ca in contabilitate patrimoniul este abordat din doua puncte de vedere, respectiv
ca
- bunuri economice
- obiecte de drepturi si obligatii
De aici rezulta
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI SI OBLIGAlII
Evident, intre cele doua aspecte de abordare, sub raport valoric, exista o egalitate de
valoare.
8
Contabilitatea foloseste categorii specifice, cum sunt cele de avere sau active (mijloace)
si de resurse in cadrul acestora din urma un loc aparte revenind capitalului.
Contabilitatea in partida dubla, care se bazeaza pe reflectarea din doua puncte de vedere
a patrimoniului, are la baza egalitatea
AVERE = CAPITAL
Echilibrul valoric s-a stabilit apoi prin relatia
AVERE = CAPITAL + DATORII
de unde se obtine ecuatia fundamentala a economiei de piata:
CAPITAL = ACTIVE - DATORII
Notiunea de Avere semnifica indeosebi mijloacele economice de care dispune un agent
economic, iar capitalul si obligatiile sunt resurse economice, arand provenienta mijloacelor.
De aici rezulta si o alta egalitate frecvent utilizata in teoria contabilitatii si anume:
MIJLOACE ECONOMICE = RESURSE ECONOMICE
Mijloacele economice reprezinta substanta activului patrimoniului, iar resursele
substanta pasivului patrimoniului si astfel ecuatia generala a contabilitatii in partida dubla
devine:
ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI
Se poate concluziona ca obiectul contabilitatii il constituie studiul totalitatii miscarilor
de valori exprimabile in bani din cadrul tuturor unitatilor patrimoniale, utilizarea si
reproductia componentelor patrimoniului si stabilirea rezultatelor economico-financiare
obtinute.
Resursele economice reprezinta provenienta, finantarea, acoperirea mijloacelor pe care
o societate comerciala le foloseste. intrucat ele au o stabilitate in timp, resursele economice
dau continut pasivului bilantului.
intrucat contabilitatea abordeaza acelasi lucru, exprimat in bani, din doua puncte de
vedere:
1. intai concret, deci ca mijloc
2. dupa provenienta, deci ca resursa
inseamna ca intotdeauna valoric Mijloace = Resurse si aceasta egalitate sta la baza egalitatii
fundamentale a contabilitatii
A = P (ACTIV = PASIV)
M = R (Mijloace = Resurse)
Resursele economice se impart in 2 mari categorii:
- proprii, adica proprietatea agentului economic
- in datorii, carora le mai putem zice straine (fata de o intreprindere).
9
Resursele proprii sunt: proprii ale activitatii de baza si proprii cu destinatie speciala:
capital social, primele de emisiune si aport, rezervele, provizioanele pentru riscuri si
cheltuieli.
Resursele proprii ale activitatii de baza sunt acele resurse fara de care nu poate exista o
intreprindere, un agent economic. Dintre acestea, reprezentativa este resursa numita capital.
Nici o intreprindere nu poate sa se infiinteze daca nu are un capital minim (200 lei).
Capitalul este o notiune abstracta, avand o forma concreta.
Pentru unitatile care se infiinteaza (mici si mijlocii) capitalul este suma minima de bani
ce trebuie depusa la o banca. De aici si definitia: capitalul este o suma de bani lipsita de orice
datorie.
Capitalul se concretizeaza in imobilizari, in stocuri si celelalte categorii. Capitalul
intreprinderilor mici se numeste capital individual.
Capitalul societatilor pe actiuni se numeste capital social. in acest caz, din urma,
capitalul social reprezinta totalitatea aporturilor in bani sau in natura aduse de actionari in
echivalentul actiunilor pe care le au.
in cazul asociatilor, notiunea utilizata este parti sociale si atunci capitalul este
echivalentul partilor sociale aduse de asociati.
Sub raport juridic, capitalul reflecta partea din averea unei societati. De aceea,
echivalentul capitalului sub raport concret s-a numit si se mai poate numi avere curata.
Capitalul la randul sau poate fi subscris si varsat, adica actionarii s-au angajat sa
cumpere actiuni si au platit cota minima prevazuta de lege si capitalul subscris nevarsat din
valoarea subscriptiei. Acest capital se transforma in prima categorie (capital subscris varsat),
varsarea facandu-se fie in continuare in bani, devize sau in natura, cu acordul pentru ultima
parte (natura) a societatii interesate (ex.: utilaje, tehnologie, instalatii etc.).
Aceasta separare este necesara pentru ca in orice moment societatile pe actiuni sa stie
cat din valoarea subscriptiilor a devenit proprietatea lor
1. Belei, I., s.a., Bazele contabilitatii (suport de curs), Universitatea ,,George
Bacovia", Bacau, 2007
2. Calin, O., Ristea, M., ,,Bazele contabilitatii", Editura Economica, Bucuresti,
2004
3. Cojocaru, C., ,,Contabilitate de gestiune", Editura Moldavia, Bacau, 2002
4. Cojocaru, C., ,,Gestiunea si analiza costurilor", Editura Moldavia, Bacau,
1999
5. Paraschivescu, M. D., Pavaloaia, W., Radu, F., Olaru, G. D., Contabilitate
financiara. Aplicatii si studii de caz, Editura Tehnopress, Iasi, 2007
6. Paraschivescu, M.D., ,,Contabilitate financiara", Editura Moldavia, Bacau,
2003
7. Paraschivescu, M. D., Belei, I., s.a., Contabilitate, editia a II-a, Ed. Moldavia,
Bacau, 2001
8. *** Standarde Internationale de Raportare Financiara (IFRSsTM) Incluzand
Standardele Internationale de Contabilitate (IASsTM ) si Interpretarile lor la
1 ianuarie 2005, Editura CECCAR, 2005
9. Reglementari contabile conforme cu directivele europene aprobate prin
Ordinul ministrului finantelor publice nr.1752/2005: ghid practic, Editura
Irecson, Bucuresti, 2006
10. Standarde Internationale de Raportare Financiara: ghid practic, Editura
Irecson, Bucuresti, 2005
11. *** OMF nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene
12. *** Legea contabilitatii nr.82/1991
13. *** Standardele Internationale de Contabilitate
14. *** Codul fiscal
15. *** Reglementari contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor
Economice Europene
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.