Inventarierea patrimoniului

Patrimoniul societatii comerciale se compune din elemente de activ - mijloace economice - si elemente de pasiv - surse de finantare.

Pe durata exercitiului financiar, aceste elemente se modifica sub influenta diverselor operatiuni economico-financiare care au loc. apare astfel necesitatea ca, periodic, sa cunoastem situatia reala ( in teren) a acestor elemente si mai mult decat atat, sa comparam situatia reala cu cea existenta in documentele contabile.

Procedeul contabil care permite acest lucru este inventarierea.

In categoria procedeelor contabile, inventarierea ocupa un loc insemnat, datorita rezultatelor pe care le furnizeaza societatii comerciale.

Inventarierea este procedeul metodei contabilitatii, prin care se constata faptic existenta Si starea elementelor patrimoniale de activ si de pasiv si se compara situatia reala cu cea scriptica ( din evidenta contabila).

Inventarierea este o lucrare complexa ce se desfasoara pe mai multe etape, necesitand existenta unor conditii de natura organizatorica si contabila.

In urma inventarierii se pot constata: plusuri si minusuri de inventar si deprecieri valorice.

Plusurile de inventar se inregistreaza ca intrari in gestiune pe seama veniturilor.

Minusurile de inventar se inregistreaza ca iesiri din gestiune pe seama cheltuielilor. Daca sunt imputabile, minusurile se imputa persoanelor vinovate de la care se recupereaza sumele. Daca sunt neimputabile, minusurile reprezinta cheltuieli nedeductibil fiscal.

Deprecierile valorice pot avea caracter ireversibil sau reversibil. Cele ireversibile se inregistreaza ca amortizari exceptionale, fiind cheltuieli nedeductibile fiscal. Cele reversibile se inregistreaza prin constituirea de provizioane pentru deprecieri. Provizioanele se majoreaza sau se diminueaza dupa caz, iar cand deprecierea dispare, se anuleaza ramanand fara obiect.

Desi inventarierea este o operatie grea, costisitoare, migaloasa etc., aceasta contribuie la asigurarea integritatii patrimoniului, la bunul mers al activitatii in unitate, la intarirea raspunderii gestionarului.

Le multumesc tuturor celor care m-au sustinut, sub o forma sau alta, pentru a finaliza cu bine aceasta lucrare: familie, prieteni, profesori.

Recunostinta mea se indreapta in special catre doamna profesoara Mocanu Anca, pentru incurajarile si sfaturile profesionale date.

Lucrarea pentru obtinerea certificatului de competente profesionale s-a bazat pe informatiile obtinute in decursul celor patru ani de studiu al contabilitatii.

Voi fi foarte bucuros daca lucrarea va avea impactul scontat si le multumesc anticipat celor dispusi sa formuleze opinii, aprecieri si observatii.

Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata exintenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ valoric sau numai valoric in patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii bilantului contabil care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Inventarierea cuprinde: - toate elementele patrimoniale,

- bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice.

2. Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului

Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului din cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale, institutiilor publice, unitatilor cooperatiste, asociatiilor si celorlalte persoane juridice, precum si al persoanelor fizice care au calitatea de comerciant au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului:

- La inceputul activitatii, cand are ca scop principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social. Elementele patrimoniale aduse ca aport la capitalul social se inscriu in registrul-inventar, grupate pe conturi;

- Cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii unitatii patrimoniale. Inventarierea anuala a elementelor patrimoniale se face cu ocazia incheierii exercitiului financiar. In cazul agentilor economici cu activitate complexa, bunurile materiale pot fi inventariate si inaintea datei de 31 decembrie, cu conditia asigurarii, valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in bilantul contabil intocmit pentru anul respectiv. In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul-inventar se cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere actualizate cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada dintre data inventarierii si 31 decembrie. Pentru institutiile publice, Ministerul Finantelor poate aproba exceptii de la regula inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificata a unitatii patrimoniale, cu avizul directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene , respectiv a municipiului Bucuresti;

- In cazul fuzionarii, divizarii sau incetarii activitatii;

- In cazul modificarii preturilor;

- La cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;

- Ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot fi stabilite cert, decat prin inventariere;

- Ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;

- Cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

- Ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora sau alte cazuri prevazute de lege.

Inventarierea indeplineste in cadrul societatii comerciale trei functii importante:

1. Functia de control al concordantei dintre evidenta scriptica si situatia reala

Cunoastem ca evidenta scriptica se bazeaza pe inregistrarea cu exactitate si pe baza de documente contabile, a operatiunilor economico-financiare ce afecteaza patrimoniul, deci a mijloacelor, surselor si proceselor economice.

Ne punem atunci intrebarea, de ce mai este nevoie de inventariere?

Pentru ca, oricat de riguros ar fi organizata evidenta contabila ( scriptica), pot aparea diferente in realitate, care nu se pot consemna contabil la data producerii lor, ca urmare a unor fenomene fizice, a unor reactii chimice sau a unor procese biologice ( dilatare, inghet, oxidare, alterare etc.).