Contabilitate publică

1.Institutiile publice: definire, clasificare.

Reprezinta denumirea generica ce include Parlamentul, Administratia prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare al acestora. Ele produc bunuri publice care se distribuie, de regla, in mod gratuit, urmarind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerintelor consumatorilor, sau la preturi accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regula, obiectul de activitate al unei institutii publice.

1.In raport de modul de subordonare, ele pot fi:

-institutiile administratiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul, ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate ale administratiei publice si institutiile din subordinea lor directa;

-institutii ale administratiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orasenesti, judetene si consiliul general al municipiului buc, ca autoritati deliberative, si primarii, presedintii consiliilor judetene si primarul general al municipiului buc, ca autoritati executive;

2.Dupa statutul juridic:

-institutii publice cu personalitate juridica, unitati ai caror conducatori au calitate de ordonatori de credite. Aceste institutii au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, intretin relatii cu tertii, conduc ctb proprie;

-institutii publice fara personalitate juridica, unitati ai caror conducatori nu au calitate de ordonatori de credite;

3.Dupa nivelul ierarhic:

-institutii publice superioare reprez unitatile ai caror conducatori au calitate de ordonatori principali de credite;

-institutii publice subordonate reprez unitatile ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari si tertiari de credite si primesc prin repartizare de la institutiile ierarhic superioare mijloacele bugetare pt acoperirrea nevoilor proprii;

4.Dupa modul de finantare:

-institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, dupa caz;

-institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate din bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale;

-institutii publice autofinantate;

-institutii publice finantate din credite externe sau fonduri nerambursabile;

2.Ordonatorii de credite.

E persoana fizica imputernicita sa indeplineasca o fct de conducere intr-un organ de stat, intr-o institutie investita de legiuitor cu dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul propriu de venituri si cheltuieli al institutiei respective.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurarilor de stat si ai bugetelor fondurilor speciale sunt: conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite care primesc credite atat pentru acoperirea cheltuielilor proprii, cat si pentru repartizarea creditelor ordonatorilor tertiari aflati in subordine.

Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatori ai institutiilor publice imputerniciti de catre ordonatorii principali sau secundari sa foloseasca creditele bugetare numai pt nevoile proprii ale unitatilor pe care le conduc.

3.Bugetul public, notiune, continut.

Bugetul public este un instrument complex folosit de catre stat prin care se proiecteaza si se desfasoara privind finantele publice, fiind instrumentul de programare, de executare si de control asupra rezultatelor executiei resurselor banesti ale societatii si a modului de repartizare si utilizare a acestora prin cheltuieli publice. Bugetul public reprez ansamblul decumentelor din sectorul public, care impreuna formeaza sistemul de bugete, format din:

-bugetul de stat este un plan annual al cheltuielilor de stat si al surselor de acoperire;

-bugetul asigurarilor sociale de stat se intocmeste distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata;

-bugetele locale cuprind bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica;

-bugetele fondurilor speciale se intocmesc in legatura cu dimensionarea resurselor si cheltuielilor necesare pt finantarea anumitor obiective si actiuni necesare in perioada considerata, pt care se constituie prelevari obligatorii predestinate acestora, pe baza unor legi speciale;

-bugetul trezoreriei generale a statului, cuprinde resursele si cheltuielile trezoreriei, ca institutie, privind activitatea prin care aceasta isi indeplineste functiile;

-bugetul institutiilor publice autonome cuprind resursele si cheltuielile acelor institutii publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public;

-bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale;

-bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

-bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat sunt documente in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile fondurilor externe contractate sau garantate de stat si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

-bugetele fondurilor externe nerambursabile sunt doc in care sunt prevazute si aprobate veniturile si cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate;

Bugetul public este documentul care cuprinde nu numai executia resurselor banesti, ci si modul de repartizare si utilizare a acestora, prin cheltuieli publice. Continutul economic al chelt publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor. Tot prin el se stabilesc, pe baza unor considerente de ordin economic, politic, social si financiar, veniturile care reflecta politica fiscala a statului.

4.Clasificatia bugetara- instrument de programare si de urmarire a veniturilor si cheltuielilor bugetului public.

Este un instrument de lucru utilizat in toate fazele procesului bugetar, care asigura gruparea intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate a veniturilor si cheltuielilor cuprinse in bugetul de stat consolidat.

Structura este formata dintr-un numar de diviziuni si de subdiviziuni in care sunt incadrate veniturile si cheltuielile bugetare si este obligatorie pentru toate organele si institutiile cu atributii in elaborarea si executarea bugetului de stat. Are caracter obligatoriu pt toate institutiile publice, grupand veniturile si cheltuielile inscrise in buget.

a)Clasificatia administrativa are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere, institutii publice autonome, unitati administrativ-teritoriale. Acest criteriu este folosit la repartizarea chelt publice pe ordonatorii de credite bugetare, deoarece alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiarii: ministere si alte institutii centrale, judete, orase, comune;

b)Clasificatia economica foloseste doua criterii de grupare: primul, conform caruia chelt se impart in cheltuieli curente si chelt de capital; al doilea, care imparte chelt in chelt ale serviciilor publice sau administrative si chelt de transfer;

c)Clasificatia functionala foloseste drept criterii domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice, sau alte destinatii ale chelt legate de efectuarea unor transferuri intre diferitele niveluri ale administratiilor publice;

d)Clasificatia financiara are drept criterii momentul si modul in care chelt publice afecteaza resursele financiare ale statului si le grupeaza in chelt definitive, temporare si virtuale sau posibile;

e)Clasificatia dupa rolul chelt publice in procesul reproductiei sociale;

f)Clasificatia folosita de institutiile specializate ale ONU.

5.Procesul bugetar: continut, caracteristici, etape.

Reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala. El psp pe de o parte constituirea resurselor financiare, iar pe de alta parte alocarea lor in scopul furnizarii catre cetateni a bunurilor si serviciilor publice.

Caracteristici: -este un proces decizional; -este un proces democratic; -este un proces preponderent; -este un proces continuu ciclic; -este un proces de larg impact.

Etapele procesului bugetar:

1.Elaborarea proiectului de buget-consta in formularea propunerilor privind veniturile si cheltuielile bugetare de catre ordonatorii de credite bugetare, comunicarea acestora ministerului fin pub. 2.Aprobarea bugetului- Parlamentul este institutia publica imputernicita sa aprobe proiectul de buget. 3.Executia bugetului consta in incasarea veniturilor bugetare si efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget. 4.Incheierea exercitiului bugetar psp lucrari caracteristice care urmaresc sa stabileasca rezultatul activitatii de executie bugetara, respectiv, cheltuielile efectuate, veniturile incasate si soldul inregistrat la finele fiecarui an bugetar. 5.Controlul executiei bugetului- intregul proces bugetar si cu deosebire executia bugetului implica exercitarea controlului, incepand cu verificarea realitatii informatiilor folosite in fundamentarea prevederilor inscrise in proiectul de buget si incheiand cu asigurarea veridicitatii contului de executie bugetara. 6.Aprobarea executiei bugetului- Guvernul analizeaza si definitiveaza contul general annual de executie a bugetului de stat si il prezinta spre aprobare Parlamentului, pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie.

6.Principiile si regulile procesului bugetar.

Principiul unitatii bugetare- conform acestui principiu, toate veniturile si toate cheltuielile publice se inscriu intr-un singur document. Astfel, bugetul public, prin unicitatea doc, asigura o prezentare de ansamblu si deci o cunoastere clara a situatiei finantelor publice, adica a surselor de venituri si a destinatiei cheltuielilor, precum si a formei echilibrate sau deficitare a bugetului. Veniturile din sistemul extrabugetar se introduc in bugetul de stat, urmand regulile si principiile acestui buget, cu exceptia veniturilor proprii ale institutiilor publice si a acelora constituite pt simularea personalului.

Principiul universalitatii- potrivit acestuia veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in buget in sumele lor totale, fara omisiuni si fara compensari reciproce. Scopul urmarit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicand compensarea intre cheltuieli si venituri proprii.

Principiul echilibrului bugetar- este respectat la nivelul