Contabilitate financiară

1.1 Normalizarea contabila.

Efortul de normalizare contabila se concretizeaza in definirea de principii si norme ctb bazate pe o terminologie precisa si identica pt toti producatorii si utilizatorii de informatii ctb, precum si in aplicarea lor in practica in vederea asigurarii comparabilitatii in timp si spatiu, relevantei si credibilitatii informatiilor ctb.

Procesul de normalizare ctb din diferite tari a condus la sintetizarea a trei tipuri de normalizare:

1.Normalizare de tip statal(piblica) in care ansamblul de norme este definit de un organism de stat si impus tuturor intreprinderilor in virtutea textelor legale si altor texte reglementare. Statul actioneaza in acest tip de normalizare atat ca garant cat si ca utilizator(preferential) de informatii specifice.

2.Normalizare de tip pragmatic in care asociatiile profesiunii ctb liberale preiau atat initiativa elaborarii normelor cat si punerii lor in aplicare.

3.Normalizare de tip mixt in care interventia publica impune obligativitatea aplicarii normelor elaborate de organismele profesiei ctb libere.

O problema importanta a normalizarii o constituie conceptia normalizatoare in fct de care se defineste obiectul normalizarii. Dapdv de disting 2 conceptii:

-conceptia fundamentala pe planul ctb general: in aceasta conceptie, plecandu-se de la absenta sau diversitatea de reguli si norme de inregistrare si prezentare a situatiilor financiare, s-au adoptat principii si reguli ctb, plan de conturi general, proceduri de inregistrare, precum si forma si formatul situatiilor financiare;

-conceptia pe cadrul ctb conceptual: in aceasta conceptie normalizarea ctb are ca obiect situatiile financiare si cuprinde: componenta situatiilor financiare, elementele descrise in situatiile financiare, recunoasterea si evaluarea acestor elemente, reglementarile, standardele si procedurile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Dupa sfera lor de cuprindere, dispozitivele normalizarii ctb sunt dispuse pe 3 nivele: national, regional si international. Normalizarea la nivel national este principala dimensiune a normalizarii ctb. Ea este infaptuita prin instrumentul de normalizare "planul contabil general". Normalizarea la nivel regional reprez o dezvoltare a dimensiunii normalizarii ctb la nivelul unor grupuri de tari, determinata de obiective economice, financiare si sociale ale acestora. Ex: UE, infaptuita prin intermediul "directivelor". Normalizarea la nivel international reprez o dezvoltare superioara normalizarii regionale impusa de fenomenele de mondializare si financiarizare a economiilor. Instrumentul de infaptuire a normalizarii la acest ultim nivel il reprez "standardele internationale de raportare financiara".

1.2 Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare.

Cadrul general pt intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, de finit "cadrul ctb general IASB" este un instrument al normalizarii ctb care cuprinde conceptele si principiile fundamentale care stau la baza intocmirii si prezentarii situatiilor financiare pt utilizatori straini. Este un sistem de referinta pt elaborarea standardelor ctb si instrument de coerenta a standardelor, reglementarilor si procedurilor ctb. Asa cum se degaja din cadrul general, aproape toti utilizatorii iau decizii economice pentru:

-a hotari cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda parti de capital;

-a evalua capacitatea de gestionare sau responsabilitatea conducerii;

-a evalua capacitatea entitatii de a-si plati personalul si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;

-a evalua garantia pe care entitatea o poate oferi pentru creditele ce i-au fost acordate;

-a determina politicile fiscale;

-a determina profitul si dividentele ce pot fi distribuite;

-a elabora si utiliza date statistice privind venitul national;

-a reglementa activitatile entitatilor;

In continut, cadrul contabil general trateaza urmatoarele probleme:

-obiectivul situatiilor financiare;

-caracteristicile calitative care determina utilitatea informatiilor din situatiile financiare;

-definirea, recunoasterea si evaluarea structurilor pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare;

-conceptele de capital si de mentinere a capitalului.

1.3 Principii contabile generale.

Pentru organizarea si conducerea ctb ca sistem informational de gestiune s-au conturat conventii si reguli ctb formalizate prin apelatia de "principii ctb generale". In esenta principiile ctb generale sunt ipoteze si conventii ctb aparute ca rezultat al observarilor si experientelor practice care, plecand de la cazuri particulare, repetate, au condus la generalizari. Pe baza lor sunt elaborate normele ctb prin care se stabilesc reguli precise de evaluare, inregistrare, clasificare si prezentare a informatiei ctb.

a)Principiul continuitatii activitatii: psp ca intreprinderea isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii;

b)Principiul permanentei metodelor: consta in continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, contabilizarea, clasificarea si prezentarea in situatiile financiare a elementelor bilantiere si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor ctb;

c)Principiul prudentei: consta in aprecierea cu precautie a activelor si datoriilor, cheltuielilor si veniturilor pentru a evita supraevaluarea rezultatului. In aceasta viziune nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurare activitatii exercitiului curent sau anterior;

d)Principiul independentei exercitiului financiar: psp delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera;

e)Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii: potrivit acestuia, in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant se procedeaza la determinarea separata a valorii aferente fiecarui element individual de activ sau de datorii;

f)Principiul intangibilitatii: prevede ca bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent;

g)Principiul necompensarii: cere ca elementele de activ si cele de datorii, cele de venituri si de cheltuieli sa fie evaluate si inregistrate in ctb separat, nefiind admisa compensarea intre ele in bilant si in contul de profit si pierdere;

h)Principiul prevalentei economicului asupra juridicului: cere ca prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere sa se faca tinand seama de fondul economic al tranzactiilor sau al operatiilor raportate, si nu numai de forma juridica a acestora;

i)Principiul pragului de semnificatie: impune ca situatiile financiare sa prezinte toate informatiile a caror importanta poate sa afecteze judecatile si deciziile utilizatorilor externi.

1.4 Forma si structura situatiilor financiare.

Privite ca produs final al ctb financiare, situatiile financiare anuale trebuie sa aiba o forma si o structura care sa permita satisfacerea cerintelor comune majoritatii utilizatorilor de informatii ctb. Forma si structura situatiilor financiare nu sunt insa similare pentru toate intreprinderile, intervenind diferentieri determinate de tipul si sfera de cuprindere a normalizarii ctb si chiar de marimea intreprinderilor.

Bilantul: descrie pozitia financiara a intreprinderii prin structurile sale calitative de active, datorii si capitaluri proprii. In normalizarea ctb internationala, este adoptata cerinta minimului de informatii cuprinse in bilant: imobilizari corporale si necorporale, active financiare, stocuri, creante comerciale si similare, numerar si echivalente de numerar, datorii comerciale si similare, provizioane, datorii financiare, interese minoritare si capital emis si rezerve.

Contul de profit si pierdere: descrie performantele intreprinderii prin structurile calitative de venituri si cheltuieli. El trebuie sa cuprinda: veniturile din activitatile curente, costurile de finantare, partea din profitul sau pierderea aferebta entitatilor asociate si asocierilor in participatie, ctb prin metoda punerii in echivalenta, cheltuielile cu impozite si taxe, totalul profiturilor sau pierderea postimpozitare din activitatile intrerupte si profitul sau pierderea din activitati curente.

Situatia modificarilor capitalurilor proprii: reflecta cresterea sau reducerea activului net in cursul perioadei. Aceste modificari sunt rezultate din tranzactiile cu actionarii si din ecartul dintre veniturile si cheltuielile perioadei, inclusiv castigurile si pierderile totale generate de activitatile intreprinderii pe parcursul perioadei raportate.

Situatia fluxurilor de trezorerie: descrie istoricul miscarilor de numerar si echivalente de numerar ale unei intreprinderi, clasificand fluxurile de trezorerie din timpul perioadei in fluxuri de exploatare, de investitie si de finantare. Termenii folositi: numerarul(cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere), echivalentele de numerar(sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii) si fluxurile de trezorerie(sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente de numerar).

Politicile ctb si notele explicative la situatiile financiare: cuprind un sumar al politicilor ctb semnificative si alte note explicative. Cuprinde: bazele de intocmire a situatiilor financiare si politicile ctb specifice utilizate; informatiile cerute de IFRS-uri care sunt prezentate in bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor cap proprii sau situatia fluxurilor de trezorerie; informatiile suplimentare care nu sunt prezentate in componentele de mai sus ale situatiilor financiare, dar sunt relevante pt intelegerea oricaror dintre ele.

2.1Delimitari si structuri privind capitalurile: capitaluri