Metoda proiectelor

Ideea invatarii bazate pe proiect a fost lansata de William H. Kilpatrick, prin lucrarea The project method (1918). Proiectul este o metoda interactiva de predare-invatare, care presupune o micro-cercetare sau o investigare sistematica a unui subiect care prezinta interes pentru elevi.

Metoda proiect este fundamentata pe principiul invatarii prin actiune practica, cu finalitate reala ("learning by doing"), ceea ce ii confera si motivatia necesara. Opusa instructiei verbaliste si livresti, invatarea prin realizarea de proiecte reprezinta un mod mai cuprinzator de organizare a procesului de invatamant prin care pot fi satisfacute cerintele unei educatii pragmatice, in spiritul actiunii si independentei in gandire.

Elevul trebuie sa invete sa actioneze dupa ce a gandit in prealabil si sa ajunga la concluzia ca o activitate proiectata se desfasoara mai rapid, iar greselile pot fi evitate in mai mare masura de la inceput, daca efortul prealabil de gandire a fost mai mare si mai indelungat. Analiza unor lucrari ale elevilor (de exemplu, "ciornele" pentru rezolvarea unor probleme) permite observarea a nenumarate incercari, retusari, reluari, greseli etc. in care s-a investit o mare cantitate de munca si de timp, tocmai pentru ca a lipsit concentrarea asupra unui "plan" de actiune prealabil.

Proiectul are un rol extrem de mare in dezvoltarea intelectuala, iar elevii trebuie sa fie instruiti sa lucreze mai mult in faza proiectiva (pregatirea activitatilor) decat in faza actionala.

In "pedagogia proiectiva moderna" proiectul este inteles ca o tema de cercetare orientata spre atingerea unui scop bine precizat ce urmeaza a fi realizat, pe cat posibil, prin imbinarea cunostintelor teoretice cu activitatea practica. Pentru aceasta, elevii isi aleg sau primesc o tema relativ cuprinzatoare, pe care o realizeaza in forme variate de studiu, de investigatie si de activitate practica, fie individual, fie prin efort colectiv, in echipa. Astfel, proiectul devine concomitent si actiune de cercetare si actiune practica, subordonata indeplinirii unor sarcini concrete de instructie si educatie. Elevul se deprinde astfel, sa invete si din cercetare si din activitatea practica, sa-si insuseasca atat procesualitatea stiintei, cat si continutul acesteia, raportandu-se direct la activitatea practica.

In functie de natura concreta a activitatii, efortul se materializeaza de fiecare data fie intr-o "lucrare stiintifica"prezentata la sfarsit de semestru/an scolar, (model tehnic, dosar documentar, ghid ,dictionar, construirea unui aparat/dispozitiv etc.)

Elevii sunt pusi in situatia de a anticipa: un rezultat, caile de a ajunge la el, materialele si mijloacele ce se vor utiliza. Anticiparea rezultatului presupune o reprezentare a ceea ce urmeaza sa se efectueze, in sensul unei prefigurari cat mai clare a acestuia. De la o astfel de clarificare rezulta si celelalte activitati si anume: elaborarea etapelor prin care trece lucrarea, selectarea si procurarea materialelor necesare, alegerea mijloacelor si procedeelor de lucru, stabilirea termenelor de executie (daca este cazul), a diferitelor responsabilitati (daca este o activitate in grup) si alte elemente specifice domeniului in care se proiecteaza. Proiectarea se bazeaza pe un program complet de lucru, in care sunt cuprinse toate elementele necesare unei astfel de lucrari.