Reeducarea respiratorie

RESPIRAȚIA -DATE FIZIOLOGICE

Respirația constă în:

- Respirația pulmonară sau externă

- mecanica respiratorie

- este funcția prin care cutia toracică își schimbă volumul, mărindu-se sau micșorându-se, realizând astfel cele două faze de bază ale respirației: inspirația și expirația.

- difuzarea gazelor

- Transportul gazelor

Inspirația

- este un act motor activ determinat de contracția mușchilor inspiratori care modificăvolumul cutiei toracice în toate cele trei planuri.

Diametrul longitudinal se mărește prin:

- Acțiunea mușchiului diafragm: având o formă ușor boltită în repaus, prin contracție, fibrele sale se scurtează și D coboară, mărind astfel înălțimea cutiei toracice;

Diafragmul

Diametrul antero-posterior se mărește prin:

- Ridicarea coastelor I-V, datorită contracției mușchilor scaleni, sternul este ridicat și împins înainte, mărindu-se distanța dintre stern și coloana vertebrală;

- Distanța dintre stern și coloana vertebrală

- în repaus respirator este de 18 -20 cm,

- în inspirație obișnuită se mărește cu 1-2 cm,

- în inspirație forțată cu 3-4 cm.

Diametrul transversal se mărește prin:

- Ridicarea și pivotarea pe axa longitudinală spre exterior a coastelor VI-XII, datorită contracției mușchilor intercostali externi;

- Diametrul transversal

- în repaus respirator are o lungime de 25-28 cm,

- se mărește cu 1-2 cm în inspirația obișnuită, iar

- în cea forțată cu 3-4 cm.

25 - 28 cm

26 - 32 cm

Vedere posterioară

Antagonismul și sinergismul diafragmului și mușchilor abdominali

- Așa cum se știe, mușchiul diafragm este cel mai important mușchi inspirator, iar mușchii abdominali sunt mușchi expiratori accesori foarte puternici, care produc expirația forțată. Cu toate că, aparent, ei sunt antagoniști, acești mușchi sunt totodată sinergici. De fapt, D ar fi mult mai puțin eficient în absența mușchilor abdominali.

Antagonismul și sinergismul diafragmului și mușchilor abdominali

- În timpul inspirului (fig 31 și 32) contracția D coboarătendonul central, crescând diametrul vertical al toracelui; acest lucru este însăimediat i se opune elongația elementelor mediastinale verticale (M) și, în special, rezistența viscerelor abdominale (D). Viscerele sunt conținute în cavitatea abdominală- corsetul abdominal, format de puternicii mușchi abdominali: dreptul abdominal, (R), transversul (T), oblicul intern (IO), și oblicul extern (EO). Fărăacești mușchi, conținutul abdominal ar fi deplasat inferior și anterior, iar tendonul central nu ar fi stabilizat pentru a permite diafragmului săridice coastele inferioare. De aceea, aceastăacțiune antagonică-sinergicăa mușchilor abdominali este esențialăpentru eficiența acțiunii diafragmatice. În afecțiunile în care mușchii abdominali sunt paralizați, ventilația diafragmaticăeste mult redusă. În fig. 31, acțiunea mușchilor abdominali este reprezentatăca o stea cu 6 colțuri.

- În timpul expirului (fig 33 și 34) diafragmul se relaxeazăși contracția mușchilor abdominali coboarăplanșeul toracic, scăzând simultan diametrele transvers și antero-posterior al toracelui. Deasemenea, crescând presiunea intra-abdominală, ei împing viscerele în sus și ridicătendonul central. Aceasta face săscadădiametrul vertical al toracelui și ”închide” costo-diafragmatice receses. Astfel, mușchii abdominali sunt antagoniști perfecți ai diafragmului, pentru căreduc simultan cele trei diametre ale toracelui.

Antagonismul și sinergismul diafragmului și mușchilor abdominaliRolul diafragmului și a mușchilor abdominali poate fi văzut în acest grafic. Ambii mușchi sunt permanent în contracție activă, dar activitatea lor variază reciproc. Astfel, în timpul inspirației, tonusul diafragmului crește, în timp ce cel al mușchilor abdominali scade, și vice versa pe timpul expirației. Astfel, există între aceste două grupuri de mușchi un echilibru instabil, permanent în ambele direcții; aceasta este baza antagonismului-sinergismului acestor mușchi.