Unități turistice geografice - zona turistică Piatra Craiului

Caracteristici generale

Se desfăşoară în nord-estul Carpaţilor Meridionali, fiind încadrată de culoarele văilor Dâmbovicioara (est), Dâmboviţa (sud vest şi sud), Bârsa (vest şi nord vest), iar în nord de Depresiunea Bârsei (golful depresionar Zărneşti).Câteva elemente o pun în evidenţă indiferent de locul de unde este privită-altitudinile mari de peste 2000m, profilul de creastă cu multe vârfuri la peste 2000 de metri, versanţii abrupţi brăzdaţi de torenţi de pietre şi peisajele inedite în care se impune albul crestei şi pădurile de la bază.

Favorabilitatea activităţilor turistice este asigurată de accesibilitatea la oricare punct de plecare în drumeţie, de mulţimea potecilor cu marcaje turistice, unele dotări pentru cazare cu un confort limitat dar mai ales de spectaculoasele peisaje ce pot fi cunoscute numai prin străbaterea drumului de creastă sau la traversarea acestuia. Restricţionarea decurge din dificultatea celor mai multe trasee de creastă determinată de diferenţele de nivel mari şi de pantele accentuate care necesită un efort deosebit, prudenţă şi rezistenţă, apoi de lipsa apei (este un masiv calcaros) şi a cabanelor cu un nivel adecvat practicării unui turism modern.

Deci Piatra Craiului cu toate că se înscrie în rândul masivelor cu mare frecvenţă a turiştilor rămăne o regiune accesibilă în sectorul de creastă doar celor cu experienţă în drumeţiile de altitudine.

Potenţial turistic

În cadrul masivului Piatra Craiului se disting câteva compartimente cu un specific aparte: Creasta Pietrii Craiului accesibilă turiştilor antrenaţi şi alpiniştilor (mai puţin frecventată iarna); Pietricica, sectorul sudic cu altitudini sub 1800m şi care este bine împădurit; Piatra Mică, masivul din nord, mai scund şi accesibil permanent; culoarul văii Dâmbovicioara cu accesibilitate în tot timpul anului ceea ce permite prezenţa unui număr mare de turişti şi culmea estică deşi accesibilă, mai puţin vizitată în lungul ei, aici realizându-se traversările dinspre satele Şirnea şi Peştera spre Dâmbovicioara şi creasta principală.

Munţii Piatra Craiului sunt alcătuiţi geologic în întregime din calcare jurasice, masa acestora având o grosime de peste 1000 m; sub ea se află roci cristaline, iar la contactul cu Culoarul Rucăr-Bran conglomerate. Stratele formează o cută sinclinală care a fost deformată tectonic prin înaintarea din vest a cristalinului Făgăraşului. Ca urmare, flancul vestic al sinclinalului a fost ridicat cu peste 600 m în raport cu cel estic, stratele ajungând adesea la o poziţie verticală. A doua urmare a constituit-o puternica fragmentare a calcarului ceea ce a dus la un grad ridicat de diaclazare, uşurând pătrunderea şi circulaţia apei. Aceste caracteristici se reflectă în fizionomia şi tipul formelor de relief rezultate dar şi în lipsa apei, izvoarele apărând la baza masei de calcar.

Relieful constituie principalul component al peisajului cel care se impune în potenţialul turistic. Ies în evidenţă mai întâi principalele subunităţi de relief care alcătuiesc zona şi anume:

Creasta principală (Piatra Craiului Mare) are o desfăşurare NE –SV pe aproximativ 40 km lungime; este o creastă ascuţită dezvoltată pe capetele stratelor de calcare formând astfel un uriaş hogback ce dezvoltă abrupturi relativ simetrice pe diferenţe de nivel de 600-800 m. În lungul ei sunt vârfuri ascuţite separate de curmături înguste şi adânci (hornuri).Ele încep în nord cu Vf. Turn (1923m) şi se continuă cu Padina Popii (1970m), Vf.Ascuţit (2136m), Ţimbalul Mare (2165m), Ţimbalul Mic (2198 m), Căldării Ocolite (2170m), Vf. La Om (2239m), Grindul (2229m), Vf. Lespezi (2127 m), Vf. Fundeni (1951m). Versanţii sunt fragmentaţi de numeroase văi torenţiale umplute cu blocuri dezagregate şi prăbuşite sau de culoare de avalanşe. La baza lor sunt mase însemnate de grohotiş activ (impresionează Marele Grohotiş de pe versantul vestic) sub formă de conuri şi poale. Ele se continuă cu grohotişurile vechi periglaciare pleistocene acoperite în prezent de pădurea de conifere şi din care îşi fac apariţia numeroase izvoare. Dacă versantul estic este ceva mai domol, cel vestic este abrupt (mai mult de 600 m), constituind cel mai impresionant sector al masivului şi cu cele mai multe trasee pentru alpinism (Padina Închisă, Padina Popii, Padina lui Călineţ, Ţimbalele, Vlăduşca, Căldarea Ocolită, La Lanţuri etc.). Parcurgerea crestei se face cu efort şi mare atenţie, poteca urcând şi coborând sau ocolind unele vârfuri, dar aproape permanent sub ea existând pante mari.

Piatra Craiului Mică este situată în nord între şaua Curmătura (1620 m) şi Valea Prăpăstiilor şi are altitudinea maximă 1816 m în Vf. Piatra Mică. Este frecvent parcursă plecând de la Cabana Curmătura (1470m) sau pe traseele care urcă din Valea Prăpăstiilor (de la Fântâna lui Botorog) sau pe Valea Crăpăturii (pe lângă turnul ‘’Acul Crăpăturii’’). Creasta Piatra Craiului Mică are la altitudini de peste 1650m pajişti, în rest este bine împădurită.

Pietricica constituie sectorul terminal sudic al crestei principale care pleacă din şaua Funduri (1889 m) şi ajunge în depresiunea Podu Dâmboviţei. Este bine împădurită cu versantul estic, mai domol şi cu unele pajişti şi cel vestic abrupt (front de cuestă pe 100-200 m diferenţă de nivel).

Munceii din est formează un aliniament de gâlme calcaroase cu poieni, separate de şei la 1000 -1200 m prin care trec drumuri de căruţă sau poteci.

Culoarele văilor Dâmbovicioara şi Prăpăstiilor alcătuiesc o axă turistică însemnată întrucât conţine obiective deosebite (Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelului, cu lungimi de 1,5-3km şi versanţi abrupţi de 100-200 m), mai multe peşteri între care (P. Dâmbovicioara -electrificată, Peştera Stanciului, Peştera Liliecilor), izbucuri (Izvoarele din Plai, Gâlgaiele, Fântâna Domnilor, Fântâna lui Botorog, Cheile Prăpăstiilor, cu versanţi abrupţi cu diferenţe de nivel de 150-200 m); din diferite locuri se desprind drumuri cu marcaje care urcă la Creastă (la şaua Funduri, la Grind, la cabana Curmătura etc.).

În Piatra Craiului, hidrografic se separă un etaj superior (la peste 1550 m) cu o mulţime de văi seci prin care apa se scurge doar la ploile foarte bogate sau în timpul topirii zăpezii şi un etaj inferior cu o mulţime de pâraie cu debite bogate asigurate de precipitaţii dar şi de izvoarele de la baza poalelor de grohotiş. Acestea sunt scurte şi dispuse de-o parte şi de alta crestei principale fiind colectate de Dâmboviţa superioară, Dâmbovicioara, Bârsa şi Valea Prăpăstiilor. Pe Dâmboviţa au fost realizate lacurile de baraj Pecineagu şi Sătic.