Turism internațional

Turismul internaţional şi strategii de abordare a pieţei multinaţionale

Obiective:

- Însuşirea cunoştinţelor privind evoluţia industriei turismului din punct de vedere

al reperelor istorice, precum şi a relaţiei create în timp între turism şi strategiile de

dezvoltare.

- Definirea conceptului de strategie şi planificare, a obiectivelor strategice şi a

modalităţilor de acţiune.

- Identificarea importanţei şi rolului strategiei în perspectiva globalizării.

- Însuşirea cunoştinţelor privind competitivitatea în turism şi a modalităţilor de

creştere a competitivităţii.

Competenţe:

- capacitatea de a explica rolul şi importanţa strategiilor în turismul internaţional;

- utilizarea adecvată a conceptelor de strategie, obiective strategice, avantaj concurenţial;

- argumentarea rolului inovaţiilor în cadrul unor strategii din industria turismului.

Timp alocat studiului: 6 h

Etape ale dezvoltării turismului

Religia, sănătatea, comerţul, aventura, goana după avere şi politică – toate au

reprezentat motive pentru călătorii cu mult înainte de începerea erei noastre şi continuă să

fie şi în prezent scopuri principale ale deplasării oamenilor.

Formele precedente ale călătoriilor pentru recreere şi de plăcere merg până la

popoarele antice – greci, fenicieni, chinezi şi egipteni – ale căror clase privilegiate au

înţeles rolul călătoriilor în viaţa oamenilor. Astfel, Era Imperiului Roman de la anul 27

î.C. până în 395 d.C. a fost o eră relativ paşnică, în care comercianţii au prosperat ca

rezultat al extinderii schimbului şi comerţului în interiorul imperiului şi cu alte ţări.

Romanii aveau o monedă universală care era acceptată în tot imperiul, precum şi o reţea

de drumuri bine dezvoltată pentru perioada respectivă. În acelaşi timp, romanii înstăriţi

aveau suficient timp liber pentru practicarea activităţilor recreative (de plăcere) şi implicit

pentru călătorii.

Situaţia din Imperiul Roman este similară condiţiilor generale care se aplică şi în

prezent în creşterea călătoriilor, şi anume: stabilitatea politică şi climatul de pace,

prosperitatea economică, menţinerea cursului (monedei), sistemul eficient de transport şi

timpul liber. Toate aceste condiţii facilitează călătoriile.

De-a lungul perioadelor în care stabilitatea politică sau alte condiţii necesare au lipsit,

tendinţele călătoriilor s-au limitat la alte motive decât recreerea şi plăcerea. De exemplu,

Evul Mediu (care a durat din 400 d.C. până în 1400) a fost o perioadă în care călătoriile

au fost împiedicate de războaiele feudale, instabilitatea politică, lipsa extinderii

schimbului şi comerţului, transportul desfăşurat în condiţii lipsite de siguranţă şi timp

liber puţin. Călătoria era ca atare periculoasă şi dificilă. Evul Mediu a fost reprezentativ

pentru acea latură a călătoriei numită „travaiol”, având legătură cu munca propriu-zisă.

Abia după începutul Revoluţiei Industriale, la începutul sec. al XIX-lea (mai întâi în

Marea Britanie, apoi, 50 de ani mai târziu, în Statele Unite) călătoria a început să se

transforme încet-încet într-un fenomen accesibil maselor, dintr-un fenomen specific până

la acea dată claselor superioare.

Revoluţia Industrială a adus nu numai schimbări tehnologice, dar şi schimbări sociale

substanţiale, ceea ce a încurajat turismul de plăcere, ca efect al dezvoltării clasei de

mijloc în centrele urbane, unde fabricile şi locurile de muncă erau mai numeroase.

Condiţiile de muncă şi de viaţă în oraşele supraaglomerate au făcut ca numeroase

persoane să părăsească oraşul şi să călătorească în vacanţă pentru recreere şi odihnă.

Ca fenomen de masă modern, călătoria are o istorie destul de scurtă, strâns legată de

dezvoltarea sistemelor de transport în comun – căi ferate, nave cu aburi, autocare şi

avioane moderne. Formele diferite de unităţi de cazare s-au dezvoltat şi ele odată cu

sistemele de transport, începând cu hanurile şi continuând cu hotelurile, motelurile,

staţiunile de vară şi de iarnă şi altele.

Deşi schimbările tehnologice, prosperitatea economică şi alte condiţii joacă un rol

indispensabil în industria călătoriilor, schimbările sociale sunt în prezent cei mai

importanţi factori care influenţează comportamentul de călătorie al oamenilor.

În societăţile avansate din punct de vedere economic, călătoria pentru turism şi în alte

scopuri este de cele mai multe ori percepută ca un „titlu al unei vieţi de calitate” şi este

posibilă datorită unui număr de factori, cum ar fi: creşterea productivităţii muncii, a

perioadei alocate vacanţelor anuale şi a reducerii orelor lucrătoare pe săptămână (lucru

posibil datorită organizării muncii şi protecţiei sociale).

Atingerea unui nivel înalt de educaţie şi cultură şi comunicaţiile moderne au stimulat,

de asemenea, creşterea consumului turistic de către membrii societăţii. Într-adevăr,

corelaţia dintre nivelul educaţiei şi dorinţa de a călători este foarte mare. Totodată, în

timp ce s-au redus ziua şi săptămâna de muncă în favoarea activităţilor din timpul liber,

schimbările în structura familiei moderne şi creşterea numărului gospodăriilor în care

ambii membri sunt angajaţi, au creat programe în contra-timp, ceea ce afectează în

general comportamentul de călătorie.

Călătoria pentru afaceri, pe de altă parte, diferă de cea pentru plăcere şi este

reglementată de factorii economici, mai nou, manifestându-se şi tendinţa de globalizare a

economiilor care provoacă la rândul său modificări în industria turismului.

Astăzi, companiile mari tind să se transforme în companii transnaţionale sau

multinaţionale, solicitând călătorii în scop de afaceri aproape peste tot în lume. Deşi

descoperirile din telecomunicaţii compensează parţial nevoia pentru călătoriile de afaceri,

multe tranzacţii comerciale încă necesită deplasarea la partener şi întâlnirile faţă în faţă.

De asemenea, descoperirile din telecomunicaţii asistate de sateliţi aduc noi oportunităţi

pentru unele sectoare ale industriei călătoriei.

Strategia: necesitate, elemente definitorii

Caracteristicile pieţei turismului internaţional generează probleme deosebite în

managementul afacerilor din acest domeniu de activitate. Una dintre problemele specifice

este şi cea legată de fluctuaţia cererii şi implicit a activităţilor. Practic, a defini o strategie

de afaceri în turism este echivalent cu a determina modul în care evoluează piaţa în

funcţie de fluctuaţiile cererii de produse turistice.

Ca în orice acţiune, şi în desfăşurarea activităţilor specifice turismului internaţional

este necesar să se realizeze o strategie care să corespundă scopurilor organizaţiei pe

termen lung.

Experienţa internaţională demonstrează că există suficiente modele sau opţiuni pe

care managerii firmelor din turism le aplică cu multă responsabilitate.

Altfel spus, dezvoltarea unei afaceri în turism trebuie să se bazeze pe o strategie

coerentă de utilizare a tuturor resurselor implicate, având în vedere particularităţile

turismului internaţional. Pentru a evidenţia necesitatea definirii unei strategii este

prezentat în cele ce urmează un set de întrebări care vin în sprijinul clarificării problemei:

„De ce o strategie în turismul internaţional?”: