Turism

Scurt istoric, concepte şi definiţii. Activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului al XX-lea şi în special a celei de a doua jumătăţi a acestuia. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut şi în condiţii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală şi economică de mare importanţă, în multe cazuri fiind un factor esenţial în balanţa de venituri a ţărilor respective. De pildă, în ţări ca Spania, Elveţia, San Marino ş.a., turismul constituie una dintre cele mai importante ramuri economice, dacă se au în vedere veniturile anuale, iar în Italia, Franţa, Austria, Danemarca veniturile obţinute din turism se situează printre ramurile economice de frunte. Totodată, turismul oferă locuri de muncă pentru cei care se ocupă cu organizarea, transportul, cazarea şi alte forme de deservire a turiştilor.

Mutaţiile intervenite în viaţa social-economică a lumii după cel de al doilea război mondial au oferit, printre altele, posibilităţi sporite de creştere a productivităţii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societăţii, între care: creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi a săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă etc. Iar acestea, la care se adaugă diversificarea şi modernizarea mijlocelor de informare, rapida dezvoltare a mijlocelor de transport etc, au favorizat desprinderea omului de mediul său cotidian, obişnuit, şi formarea deprinderii de a călătorii.

In concepţia actuală a Organizaţiei Mondiale a Turismului (O.M.T.), "turismul cuprinde activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare", unde:

- termenul "mediu obişnuit" are menirea să excludă călătoriile în interiorul locului de reşedinţă şi călătoriile de rutină (locul de muncă etc);

- termenul "mai puţin de o perioadă specificată de timp" are menirea să excludă migrarea pe termen lung;

- termenul "exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat" are menirea să excludă migrarea pentru angajare temporară.

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul activităţilor prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc, iar în al doilea rând, industria de bunuri şi servicii creată pentru satisfacerea dorinţelor, preferinţelor sau motivaţiilor solicitate de turişti în locul de destinaţie. Numărul turiştilor internaţionali - deci care călătoresc într-o altă ţară decât cea în care îşi au domiciliu] - a crescut de la 30 000 în 1880 la 285 milioane în 1980, în prezent înregistrându-se aproape 700 milioane (698,3 milioane în anul 2000). Incasările din turismul internaţional, care se apropie de 500 miliarde de dolari (476 miliar-de $ în anul 2000) reprezintă între 10-15% din exporturilor mondiale şi cel mai important capitol al comerţului invizibil.

În ultimii ani, în privinţa primelor patru ţări, atât ca fluxuri de turişti cât şi ca venituri, lucrurile nu s-au schimbat esenţial (doar locurile s-au modificat în unii ani):

• ca număr de turişti internaţionali (milioane persoane în anul 2002);

- Franţa (76,7), SUA (52,7), Spania (51,5), Italia (41,2);

• ca venituri obţinute din turism (miliarde $ în anul 2000);

- SUA (85,2), Spania (31,0), Franţa (29,9), Italia (27,4); în schimb, se remarcă, în continuarea ierarhiilor respective, modificări substanţiale, cu creşteri spectaculoase ale unor ţări precum China (31,2 mii. turişti - locul 5 pe Glob şi 16,2 md. $ venituri - locul 6), Rusia (22,8 mii. turişti -locul 7 şi 7,5 md. $ venituri - locul 12)1.

Rolul şi locul turismului în geografia economică mondială. La nivelul impus de rolul şi funcţiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat şi combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea - construcţiile, energia electrică şi termică, construcţiile de maşini, electronica şi electrotehnica, industria lemnului şi textilă, agricultura şi industria alimentară ş.a. - se află în situaţia de ramuri furnizoare, iar furnizările lor se înglobează fie în baza materială a turismului, fie în producţia oferită de unităţile de alimentaţie publică. Altele - transporturile, comerţul, comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală etc. - concură independent la satisfacerea diverselor părţi ale cererii turiştilor. Numărul mare de ramuri care concură la efectuarea de prestaţii turistice indică faptul că "produsul" turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate aceste ramuri intră în structura sa cu elemente de calitate ridicată.

Rolul turismului în economia unei ţări poate fi definit prin: aportul la nivelul naţional; valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial; ridicarea economică a unor zone lipsite de bogăţii de sol sau subsol; stabilizarea forţei de muncă; asigurarea unei circulaţii băneşti normale; element dinamizator al sistemului economic global; mijloc de diversificare a structurilor economice; factor de instruire şi educaţie; regulator al balanţei de plăţi externe; vocaţie ecologică.

Resurse turistice şi forme de turism

Potenţialul turistic mondial este asigurat atât de obiective naturale (forme de relief, râuri şi lacuri, ţărmuri marine, vegetaţie şi faună etc), cât şi antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice şi de artă, muzee, obiective etnografice şi de folclor etc), de regulă cele două mari categorii îmbinându-se armonios în anumite areale; există însă şi zone în care precumpănesc, ca valoare turistică, şi nu numai de acest fel, fie cele naturale, fie cele antropice.