Principii și Metode de Conservare a Produselor Alimentare

Producţia agricolă şi alimentară duce, în anumite perioade ale anului, la acumularea unor cantităţi mari de produse, ce nu pot fi consumate imediat. Deoarece depozitarea în stare proaspătă nu rezolvă

După recoltare sau sacrificare, produsele vegetale şi cele de origine animală îşi pierd imunitatea naturală, suferind modificări importante ale însuşirilor fizico-chimice şi biologice, ceea ce duce la degradarea (alterarea) lor. Acest lucru se datorează conţinutului ridicat în apă, precum şi structurii interne complexe, în care predomină zaharurile, proteinele, grăsimile, acizii organici şi substanţele minerale, medii perfecte pentru dezvoltarea microorganismelor (bacterii, drojdii, ciuperci, etc.).

Există atestări documentare care ilustrează aplicarea diferitelor metode de conservare a alimentelor din cele mai vechi timpuri, cum ar fi: uscarea la soare, prin ventilaţie naturală, sau pe un foc cu lemne, sărarea şi afumarea cărnii, eliminarea apei (deshidratarea), conservarea în grăsime sau zahăr,etc.

acum 4000 de ani se păstrau măslinele în saramură (ulcioarele găsite în palatul din Cnossos);

tot acum 4000 de ani, la graniţa austro-italiană (în Tyrol) vânătorii păstrau în gheaţă vânatul;

romanii conservau peştele din Rin, langustele din Sardinia şi stridiile în gheaţă pentru a se păstra proaspete până la Roma;

Ludovic al XlV-lea a amenajat răcitoare în vederea păstrării alimentelor.