Prețul în alimentația publică

Capitolul I ”Bazele metodologice ale contabilitătii produselor si mărfurilor în unitătile de alimentatie publica”

1.1.Aspecte generale privind particularitătile contabilitătii produselor si mărfurilor”.

Sistemul unitătilor de alimentatie publică reprezintă totalitatea entitătilor economice, indiferent de forma lor organizatorico-juridică, orientate spre producerea, realizarea si organizarea consumului productiei alimentare.

Prin unitatea de alimentatie publică se subîntelege locul de prestare a serviciilor de alimentatie publica, orientat spre producerea preparatelor culinare, produselor de cofetărie si organizarea consumatiei lor.

Activitatea de alimentatie publică este o formă a comertului cu amănuntul, prin care se realizeză desfacerea, către populatie, a mărfurilor alimentare atat în starea în care ele au fost cumpărate cat si a unor produse obtinute în urma unui proces de prelucrare, asigurînd conditii pentru consumul mărfurilor si produselor în cadrul unitătilor proprii. Din punct de vedere economic, activitatea de alimentatie publică îmbină procesul de productie cu procesul circulatiei

Părfurilor, procesul de desfacere a mărfurilor úi produselor. Datorită diversificării accentuate a retelei de alimentatie publică si îmbinării frecvente a activitătii de productie cu cea de desfacere, în cadrul acestor unităti se remarcă o mare varietate de unităĠi operative, care, după activitatea desfăsurată, se pot reuni în trei grupe:

- Unităti cu activitate comercială, cum sunt depozitele de repartizare, unitătile de desfacere (bufete, cofetării, bodegi etc.);

- Unităti cu activitate de productie (laboratoare de cofetărie, laboratoare de preparate din carne ect.);

- Unităti cu activitate mixtă, de productie si desfacere a mărfurilor (restaurante, cafenele, baruri ect.).

În studierea particularitătilor organizării evidentei contabile ne vom referi, îndeosebi la ultima categorie de unităti de alimentatie publică. Acestă grupă de unităti mai este numită si grupa unitătilor orientate spre deservirea consumatorilor.

Prin unitatea de servire a consumatorului se întelege localul format din una sau mai multe încăperi, dotate cu utilaje, mobilier si obiecte de inventar corespunzătoare profilului si categoriilor în care se încadrează unitătile, în conformitate cu care se stabilete si regimul de preturi practicate: unităti cu grad de confort si regim de preturi de lux, de categoriile I, II, III, si unităti cu grad de confort si regim special de frecventare-cantine-restaurant.

Restaurantele prestează servicii de alimentatie publică atat pentru consumatorii individuali, cat si pentru diferite grupuri (mese festive, întruniri, agape,ect.). Consumatorii individuali îsi pot comanda preparatele culinare si băuturile preferate după sistemul a la carte, consultand listele meniu ce contin preparatele culinare pregătite pentru ziua respectivă, existand însăsi posibilitatea pregătirii unor asemenea preparate ”pe loc”, la comanda clientului. În cazul existentei unor grupuri de consumatori, serviciile de alimentatie publică sunt prestate pe baza unor meniuri convenite anterior.

Sectorul de alimentatie publică este deci, un sector complex, serviciile de specialitate fiind asigurate printr-o tipologie la fel de complexă de unitătile de servicii, fiecare dintre acestea distingandu-se printr-o serie de caracteristici functional comerciale. Principalele categorii de asemenea uinităti sunt următoarele:

1. Restaurantul este localul public cu profil gastronomic care îmbină activitatea de productie cu cea de servire,punind la dispozitia clientului o gamă diversificată de preparate culinare,produse de cofetărie-patiserie,băuturi si unele articole pentru fumători.

2. Barul este unitatea de alimentatie publică, ce are un program de zi sau de noapte, în care se servesc un sortiment diversificat de băuturi alcoolice si nealcoolice si o gamă restînsă de

produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, auditii muzicale, video, TV. În grupa dată se disting:barul de noapte, barul de zi, cafe-bar, disco-bar, bufet-bar.

3. Fast-Food cuprinde unitătile: restaurant –autoservire, pizzerie, snack-bar,bufet de tip expres.

4. Cofetăria-unitatea specilizată pentru desfacerea unui sortiment larg de prajituri, torturi,

cozonac, înghetată, bomboane, patiserie fină, băuturi alcoolice fine si băuturi nealcoolice calde si reci.

5. Patiseria – unitate specializătă pentru consumul pe loc sau desfacerea la domiciliu a productiei proprii specifice, în stare caldă (placinte, pateuri, gogosi, croisanturi,ect.).

Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, răcoritoare, vin la păhar.

Unitatea poate functiona si cu profil de ”plăcintărie”,”simigerie”,”covrigărie” sau ”pati-bar”.

6. Unitătile de incintă-în această categorie intră cantinele –resturant si bufetele de incintă.

Studierea metodologiei de organizare a contabilitătii activitătii de alimentatie publică impune cunoasterea unor factori care influentează organizarea contabilitătii úi anume: căile de circulatie

a mărfurilor si a productiei alimentare, natura proceselor economice din alimentatie, structura indicatorilor economici si financiari, regimul preturilor care stau la baza aprovizionării mărfurilor si productie.

Căile de circulatie a mărfurilor determină formele si tehnica aprovizionării cu mărfuri a întreprinderilor de alimentatie publică, fluxul si continutul informatiilor corespunzătoare aprovizionării si decontării mărfurilor.

Procesul de producere din alimentatia publică se referă la producerea preparatelor si semipreparatelor culinare, a produselor de cofetărie, care se vînd în cadrul aceleiasi uintăti (resturant,cramă,bufet,ect.) si a altor întrprinderi. Din cele mentionate rezultă următoarele particularităti specifice actvitătii unităilor de alimentatie publică :

-Îmbinarea procesului de productie cu cel de vînzare-ceea ce determină cheltuieli mai mari în comparatie cu sectoarele comerciale pentru mărfurile alimentare si nealimentare; mai mult ca atît-apar dificultăti în separarea cheltuielilor si veniturilor generate de productia si desfacerea mărfurilor culinare, de regimul preturilor.

-Servirea se face în incinta unitătii în anumite conditii de dotare si confort ceea ce determină cheltuieli mai mari care sunt acoperite dintr-un adaos mai mare decat în celelalte sectoare comerciale. Ca urmare a ”adaosului special” preturile din alimentatie publică sunt mai mari.

-Studiind problema contabilitătii cheltuielilor în unitătilor de alimentatie publică, conform prevederilor Standardului National de Contabilitate (SNC) 3”Consumuri si cheltuielile întreprinderii”, dar si luand în considerare particularitătile activitătii comerciale, la stabilirea adaosului comercial, este necesar să fie prevăzute în evidenta analitică următoarele articole de cheltuieli: remunerarea muncii personalului în procesele tehnologice comerciale; contributii pentru asigurări sociale si medicale; uzura mijloacelor fixe cu destinatie de productie si comercială; cheltuieli de întretinere a mijloacelor fixe cu destinatie de productie si comercială; cheltuieli privind păstrarea,prelucrarea,împachetarea si ambalarea mărfurilor; consumul de combustibil, gaz, energie electrică cu destinatie de comert úi productie; uzura obiectelor de inventar (veselă, echipament social cu destinatie comercială); lipsuri si pierderi din deriorarea mărfurilor; cheltuieli privind operatiile cu ambalajul; cheltuieli de reclamă; alte cheltuieli.