Factorii Genetici ai Fenomenului Turistic

Factorii demografici

Turismul este o creatie umana, rezultata din nevoia de recreere. Deci, preutindeni si în toate timpurile, omul a reprezentat principalul element al aparitiei si dezvoltarii turismului. Cresterea numarului de locuitori ai planetei a determinat sporirea treptata a numarului de turisti; astfel turismul s-a generalizat treptat ca fenomen social. De la 1,8 mld. loc. În 1920 numarul locuitorilor globului a depasit 6 mld. la sfârsitul anului 2000. Dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a industrializarii si urbanizarii a crescut nivelul de trai al populatiei si s-a produs explozia demografica. Aceasta a fost mai accentuata în tarile în curs de dezvoltare.

Cresterea numerica a populatiei, în special a populatiei urbane, a dus la cresterea numarului de turisti. În 1950 ponderea populatiei urbane pe glob era de 29%, ajungând în 2000 la 50%. În tarile în curs de dezvoltare, proportia populatiei urbane a crescut de la 17 la 39%, iar în tarile dezvoltate de la 54 la peste 76%. Ariile cele mai urbanizate, în 2000, sunt Europa (75%), America de Nord (75%) si America de Sud (73%). Aceasta arata ca procesul de urbanizare este în plina dezvoltare în toate tarile de pe glob, ceea ce contribuie la cresterea rezervei de turisti. În functie de marimea asezarilor urbane creste si numarul turistilor care se deplaseaza pe distante mici. În anul 2000, numarul oraselor milionare a trecut de 300, ele fiind emitatori importanti de turisti (si receptori de asemenea).

Structura populatiei pe grupe de vârsta influenteaza volumul fluxurilor turistice, alegerea locului de destinatie, a perioadei deplasarii, a mijloacelor de transport utilizate si a tipului de turism. Statisticile arata ca în ultimii ani a crescut ponderea grupei de vârsta cuprinsa între 15 si 24 de ani. De asemenea, dupa al doilea râzboi mondial, creste substantial participarea grupei de vârsta de peste 65 ani. Aceasta se explica prin cresterea sperantei medii de viata în toate tarile emitatoare de turisti (în Europa de Vest, peste 80 de ani), existenta timpului liber, cresterii veniturilor, îmbnatatirea conditiilolr de sanatate, în final cresterea nivelului de trai.

Structura pe grupe de vârsta influenteaza balanta timpului de ocupare a bazelor turistice. Grupa vârstnica asigura ocuparea bazelor de tratament si cura balneara în perioadele extrasezonale, când si preturile sunt mai mici. Adultii si tineretul (elevi si studenti) participa la activitatile turistice în timpul concediilor de odihna si în perioada vacantelor, când sunt solicitate bazele de cazare din regiunile litorale si montane. Ţinând cont de gradul de mobilitate al populatiei tinere si de dorinta de cunoastere, este necesara crearea unor conditii optime de practicare a turismului, de vizitare atât a obiectivelor naturale, cât si a celor culturale si istorice. În acelasi sens, trebuie adaptate bazele de cazare oferite, apelându-se la moteluri, hanuri, cabane, campinguri, tabere pentru tineret etc. Turismul practicat de grupa vârstnica este orientat catre activitatile de recreere si îngrijire a sanatatii si mai putin de vizitare.

Organizarea transportului se face diferentiat pe grupe de vârsta. O atentie deosebita se acorda transportului si serviciilor oferite grupei vârstnice, dornica de mai mult confort. Tot mai multi turisti, în special din tarile dezvoltate, prefera transportul cu autoturisme (pe care la închiriaza) sau cu microbuze (10-20 locuri).

Structura profesionala a turistilor constituie un factor semnificativ pentru tipurile de turism practicat:

-se obesrva o participare mai mare a celor cu studii superioare (profesori, medici, ingineri etc.) si cu studii medii, decât a celor ce presteaza o munca fizica (muncitori necalificati, agricultori)

-dorinta spre calatorie este în raport cu veniturile obtinute de familie;

-calatoria depinde de locul si rolul ocupat în ramurile de activitate, de durata concediilor si de repartitia acestora în timpul unui an calendaristic.

În circulatia turistica apar doua extreme: dorinta spre calatorie ajunge la nivel maxim la liberii profesionisti si intelectuali (75-80%), si cote minime la populatia agricola (5-10%).

Structura profesionala a populatiei influenteaza adaptarea fizionomiei unei asezari turistice la cerintele ei specifice, si invers, anumite tipuri de dotari atrag anumite grupe profesionale si sociale de turisti.

Factorii economici

Transformarea necesitatii de practicare a turismului în realitate depinde de resursele financiare ale populatiei, în conditiile existentei timpului liber. Astfel, factorul economic se impune în geneza turismului prin veniturile reale si cresterea duratei concediilor platite. Partea din veniturile personale (familiale) ramasa la dispozitia fiecarui membru al societatii dupa achitarea cheltuielilor curente (locuinta, hrana, îmbracaminte, taxe si impozite, transport etc) poate fi luata în seama pentru practicarea turismului pe masura puterii lor de cumparare (în functie de crize, inflatie etc).