Eficiența Economică și Socială a Turismului

9.1 Conţinutul şi paricularităţile eficienţei în turism

Obiective:

- Să redau conţinutul eficienţei turismului

- Să determin principalele particularităţi ale eficienţei în turism

Cuvinte cheie:

- Eficienţă

- Efect

- Efort

O1 Să definesc eficienţa turismului

Conform opiniei specialiştilor eficienţa, ca expresie a legii economiei timpului, atribuie dezvoltării producţiei, în accepţiunea cea mai largă, determinarea cantitativă, iar prin forma socială a producţiei şi folosirii resurselor în general, determinarea calitativă. Unitatea dialectică a cantităţii şi calităţii activităţii este o măsură a dezvoltării socio-economice. În general însă, eficienţa trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinţa a procesului, a acţiunii.

Eficienţa în orice activitate presupune ca aceasta să asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă, să fie aducătoare de profit.

Eficienţa are un conţinut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale şi finanaciare, al toate componentele de activităţi: de producţie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative şi calitative, economice şi sociale, directe şi indirecte. Astfel putem vorbi despre eficienţă totală (agregată) determinată de :

- Eficienţa de utilizare a factorilor de producţie

- Eficienţa de alocare a resurselor

- Eficienţa de distribuţie

Rezultatele activităţii de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se intercondiţionează şi se întrepătrund reciproc:

− eficienţă economica

− eficienţă sociala.

O2 Să determin principalele particularităţi ale eficienţei în turism

Eficienţa turismului înseamnă în primul rînd, gospodăria raţională a materiilor prime, combustibilului şi energiei, forţei de muncă şi atracţiilor naturale şi folosirea integralăa capacităţilor de cazare, de transport, de alimentaţie, etc.

Printre principalele trăsături ale eficienţei se numără compararea eforurilor exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub forma producţiei.

La nivel macroeconomic aceasta este influenţată de modul de alocare a resurselor în economie – între consum şi investiţii.

Din raportul dintre latura economică şi cea socială rezultă obşinerea unor efecte ale eficienţei turistice:

- Efecte directe - deduse din utilizarea fiecărui factor de producţie sau asociate fiecărui proces dconstitutiv al domeniului în ansamblul său

- Efecte indirecte –induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cît şi asupra acesteia.

Semnificaţiile ce sunt caracteristice eficienţei în turism sunt:

- Cadrul natural şi patrimoniului ocupă un loc important printre factorii de producţie specifici;

- Divesificarea cerinţelor materiale şi spirituale în vederea satisfacerii nevoilor individuale şi colective;

- Reprezintă unul din principalele mijloace de evaluare a activităţii desfăşurate, de apreciere a utilităţii unui domeniu, de fundamentare a deciziilor economico-financiare.

- Constiuite o condiţie fundamentală a dezvoltării.

Efectele economice ale turismului îmbracă mai multe dorme, în dependeţă de unitatea prestatoare sau de componenta activităţii, astfel putem delimita două mari tipuri de efecte ale activităţii turistice:

- Încasări din :

- Prestaţii hoteliere

- Vînzări cu amănuntul în alimentaţia publică

- Alte prestaţii de bază sau suplimentare (transport, agrement, tratament, etc.)

- Producţia industrială(laboratoare de cofetării, gospodării anexă, atelier de reparaţii, etc.)

- Turism intenaţional

- Venituri:

- Comisionul agenţiilor turistice

- Adaosul comercial şi de alimentaţie publică

- Aportul valutar

- Profitul