Economia Turismului

1.1. Apariţia turismului ca fenomen

economic şi social

- deşi din cauza lipsei unor informaţii istorice nu se poate stabili o dată cât de cât certă a detaşării sale ca activitate distinctă, se pare totuşi că unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai îndepărtate timpuri;

- afirmaţia se bazează pe ideea că omul, chiar din cele mai îndepărtate timpuri ale evoluţiei sale, nu a reuşit să producă toate cele trebuincioase subzistenţei şi, în ciuda mijloacelor precare de comunicaţie, a căutat să cultive şi să întreţină relaţii cu semenii săi din alte colectivităţi, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, şi o lărgire treptată a contactelor, permiţând o mai bună cunoaştere reciprocă a colectivităţilor respective;

Repere în evoluţia turismului:

- călătoriile pe care grecii din întreaga Eladă le făceau cu ocazia Jocurilor Olimpice;

- vizitele pe care patricienii romani le făceau în staţiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix, pentru tratarea unor maladii, deci în scopuri curative;

- în Evul Mediu, cu toate că instabilitatea provocată de năvălirile barbare şi fărâmiţarea statală, nu au favorizat acest gen de călătorii, turismul nu a dispărut în totalitate, acesta desfăşurându-se, cu precădere, în scopuri religioase (pelerinaje la locurile sfinte);

- după încetarea năvălirilor, în ciuda condiţiilor grele, călătoriile turistice au progresat treptat - cu diferenţe de la o ţară la alta, de la o zonă la alta - până spre mijlocul secolului al XlX-lea;

- industrializarea, descoperirea forţei aburilor, realizarea locomotivei şi construirea primelor căi ferate, iar mai târziu apariţia automobilului au determinat un progres rapid al mijloacelor de deplasare şi, alături de dezvoltarea căilor de comunicaţie, au favorizat şi extins activităţile turistice;

- instituţionalizarea turismului pe plan naţional şi organizarea lui în continuare şi pe plan internaţional au făcut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul să devină, alături de revoluţia tehnico-ştiinţifică, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinţe sociale, economice şi umane deosebit de importante;

- se poate afirma că, din această epocă, turismul începe să se detaşeze ca o activitate economico-socială distinctă;

- în majoritatea ţărilor, transformarea turismului într-o activitate economico-organizatorică, pe scară naţională, s-a produs numai în cea de-a doua jumătate a secolului nostru, ceea ce a favorizat apariţia şi instituirea în sectorul terţiar, cel al prestărilor de servicii, a unor noi ramuri ale economiilor naţionale, domenii cunoscute generic sub denumirea de industria turistică.

1.2. Concepte folosite în industria turismului - definiţii uzuale -

Turismul:

- apare ca un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, influenţat de evoluţia ei;

- se detaşează printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional, cât şi internaţional;

- antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale;

- include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi prin industriile adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic.

"TURISM"

"TO TOUR" (a călători, a colinda);

"TOUR" (călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie);

TOURNOS (cuvântul grecesc)

TURNUS (cuvânt latin), având semnificaţia de circuit, de călătorie;

În turism se disting două categorii de relaţii:

- relaţii materiale, care apar atunci când turiştii recurg la anumite servicii plătite;

- relaţii imateriale (intangibile), rezultate din contractul cu populaţia locală, cu civilizaţia, cultura, tradiţiile, instituţiile publice etc. din ţara vizitată.

Definiţii:

W. Hunziker: "Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare".

Pentru o definiţie acceptabilă pot fi reţinute următoarele elemente caracteristice:

- deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate;

- sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează;

- sejurul are durată limitată;

- sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.

turist naţional = persoană care vizitează un loc ce nu constituie domiciliul său obisnuit, situat în interiorul ţării sale de reşedinţă şi având un scop diferit de cel al exercitării unei activităţi remunerate şi efectuând o şedere cu o durată cel puţin o înnoptare (adică 24 de ore);

turistul străin = orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său stabil;

Sunt consideraţi turişti:

- persoanele care efectuează o călătorie de plăcere (de agrement) sau pentru orice alte motive (familiale, de sănătate etc);

- persoanele care călătoresc cu scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni diverse (ştiinţifice, administrative, diplomatice, religioase, sportive etc):