Agrementul Concept

Argument

Turismul de agrement este călătoria realizată în scopul recreerii, odihnei sau petrecerea timpului liber. Dezvoltarea unor activităţi/servicii care să răspundă acestor cerinţe este determinată, pe de o parte, de sensurile evoluţiei în conţinutul vacanţelor care, astăzi, nu se mai poate rezuma la a oferi turiştilor doar condiţii de şedere şi servire a mesei şi, pe de altă parte, de reconsiderarea valorii timpului liber.

Organizaţia Mondială a Turismului ( O.M.T. ) defineşte turiştii de agrement ca fiind persoanele ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reşedinţă permanentă pentru o durată de minimum douăzeci şi patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, odihnă sau diferite activităţi de agrement.

Activităţile se prezintă într-o mare diversitate tipologică, în concordanţă cu varietatea modalităţilor şi locurilor de petrecere a vacanţei. Ele sunt definite cu termenul generic de animaţie/agrement şi se constituie într-o componentă distinctă şi importantă a produsului turistic.

Realizarea scopului fundamental al vacanţei - odihnă, recreere şi distracţie, evadarea din cotidian -presupune, între altele, crearea unui cadru, unei ambianţe de deconectare. Totodată, creşterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă - caracteristică esenţială a vacanţelor în societatea modernă -stimulează apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice, a celor de agrement.

În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplineşte şi o serie de funcţii; acestea se diferenţiază în raport cu:

- turistul şi nevoile sale fizice şi psihice

- organizatorii de vacanţe (agenţi economici şi staţiuni) şi problemele lor.

În ce-l priveşte pe turist, agrementul (animaţia) are în vedere, în primul rând, satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere, mişcare şi chiar dezvoltarea capacităţilor sale.

În acest sens, sunt stimulate activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul - de la simpla plimbare până la practicarea unor sporturi complexe şi instalaţiile aferente: terenuri de sport, trasee pentru drumeţie sau alpinism, pârtii de schi, bazine de înot.

Cea de-a doua latură urmăreşte reconfortarea psihică a turistului prin relaxare, distracţie, crearea unei atmosfere de comunicare, de bună dispoziţie, şi chiar prin îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe. Satisfacerea acestor cerinţe presupune organizarea activităţilor cultural-distractive şi instructiv-educative; în categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor obiective, participarea la spectacole, întâlniri cu reprezentanţii diferitelor profesii, concursuri, stimularea creaţiei.

Capitolul I: Conceptul de turism

1.1 Aspecte teoretice

Turismul reprezintă ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare. Petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinaţiei se situează, de asemenea, printre preocupările centrale ale ofertanţilor de vacanţe.

Principalele forme ale turismului sunt :

• Turism intern (domestic tourism) – rezidenţii unei ţări care călătoresc numai în interiorul acesteia;

• Turism receptor (inbound tourism) – non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;

• Turism emiţător (outbound tourism) – rezidenţii unei ţări care călătoresc în alte ţări.

Principalele motive ale călătoriilor turistice sunt:

• Loisir, recreere şi vacanţă (odihnă) – vizitarea oraşelor, participarea la manifestări cultural-sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaja, practicarea sporturilor (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, voiaje de nuntă etc.;

• Vizite la rude şi prieteni – vizitarea părinţilor, concedii în familie, participarea la funeralii etc.;

• Afaceri şi motive profesionale – reuniuni, conferinţe, târguri, expoziţii, cursuri de limbi străine etc.;

• Tratament medical – staţiuni balneare, fitness, talasoterapie, kinetoterapie, cure şi tratamente (slăbire, înfrumuseţare);

• Religie/pelerinaje – evenimente religioase;

• Alte motive – personal însoţitor de bord, tranzit etc.

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentaţie, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum şi modalitatea de comercializare a acestuia.