Tranzacții Comerciale Internaționale

CAP. 1 INTRODUCERE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1.1. Comerţul internaţional. Concepte

În epoca modernă şi contemporană, nici o ţară, indiferent de mărimea sau resursele sale, nu-şi poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din producţia proprie. Pe cale de consecinţă, fiecare ţară este nevoită să desfăşoare o activitate de comerţ exterior. bunurile materiale şi serviciile rezultate din activităţile care constituie obiectul specializării internaţionale sunt destinate atât satisfacerii nevoilor interne, cât şi schimburilor între economiile naţionale.

Ansamblul raporturilor ce se stabilesc între agenţii economici aparţinând diferitelor ţări, generate de schimburile, tranzacţiile şi transferurile cu caracter economic realizate între economiile naţionale, formează sistemul relaţiilor economice

internaţional-tranzacţii comerciale internaţionale.

Acest sistem cuprinde:

- relaţiile comerciale internaţionale generate de schimburile de mărfuri corporale sau necorporale (schimb de cunoştinţe ştiinţifico-tehnice, de servicii de turism, transport, asigurări,servicii bancare, tehnice etc.);

- relaţiile financiar-valutare, care exprimă totalitatea raporturilor generate de mişcările internaţionale ale fondurilor băneşti ocazionate de operaţiunile comerciale, necomerciale şi financiare, realizate în valută, între agenţii economici - persoane fizice sau juridice, aparţinând unor state diferite;

- relaţiile de cooperare economică internaţională, care exprimă raporturile contractuale de conlucrare dintre parteneri din ţări diferite având ca obiect realizarea în comun a unor activităţi din domeniile producţiei, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice comercializării sau financiar-valutare.

Altfel spus, activitatea de comerţ exterior cuprinde toate raporturile cu străinătatea privind vânzarea-cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de servicii, transporturile şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţă sau colaborare tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunile financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de comerţ.

-Importul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se cumpără mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi neproductiv; într-un sens mai larg, în cadrul importului se include şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor etc.;

-Exportul de mărfuri, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg în cadrul exportului se include şi aşa-numitul export invizibil.

În prezent, alături de formele tradiţionale de comerţ exterior, cooperarea economică internaţională cunoaşte o extindere din ce în ce mai mare. aceasta reprezintă o formă superioară a legăturilor economice dintre state, în care se împletesc elemente din domeniul

producţiei cu cele din sfera circulaţiei, cele din economie cu cele din domeniul ştiinţei şi tehnicii, presupunând existenţa unei legături strânse şi pe perioade lungi între parteneri.

Formele cooperării economice internaţionale pot fi diverse, de exemplu:

a. construirea de obiective economice pe teritoriul unei ţări;

b. cooperarea în producerea de utilaje, maşini, subansamble şi piese;

c. fabricarea unor produse pe baza licenţelor, brevetelor sau documentaţiei tehnice puse la dispoziţie de către partener;

d. efectuarea de prospecţiuni şi explorări de către o ţară în altă ţară;

e. cooperarea cu firme comerciale străine;

f. cooperarea în realizarea unor obiective turistice;

g. înfiinţarea de societăţi mixte.

Motivele pentru care există comerţul internaţional:

• Este tehnic imposibil şi economic nerentabil să se producă la nivel naţional tot ceea ce este necesar pentru buna funcţionare a unei economii moderne;

• Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob;

• Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice.

1.2. Factorii de influenţă ai comerţului internaţional

- Redefinirea raportului de forţe la nivel mondial

- mutaţiile dintre cei trei piloni ai economiei mondiale: SUA, Europa Occidentală, Asia

- ideile economice ajunse la maturitate în ţările dezvoltate sunt tot mai mult asumate de ţările în curs de dezvoltare şi de cele în tranziţie

- productivitatea generează tabloul polilor de putere

- spiritul de competiţie se generalizează

- scala avantajelor comparative şi competitive se redefineşte

- orientarea spre valenţele liberului schimb şi ale economiei de piaţă.

- Progresul tehnico-ştiinţific

- s-a diversificat gama produselor şi serviciilor;

- s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici;

- se creează noi oportunităţi de afaceri,

- creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora;

- se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora.

- Apariţia unor procese de integrare regională

- internalizează schimburile comerciale, creează noi centuri protecţioniste, accentuează concurenţa, uniformizează şi simplifică reglementările.