Tranzacții comerciale

TRANZACŢIILE COMERCIALE

reprezintă, în sens strict juridic, „acte şi fapte de comerţ“.

Tranzacţiile cu caracter comercial reprezintă tranzacţii realizate în virtutea calităţii de „comerciant".

Faptele de comerţ sunt definite la Titlul II, iar comercianţii la Titlul III al Codului Comercial.

O tranzacţie comercială presupune :

existenţa mai multor părţi (subiecţi, purtători de interese);

existenţa unui „obiect", de regulă, reglementarea între părţi a întinderii unor drepturi şi obligaţii sau schimbul;

realizarea unui consens, prin concesii reciproce, vizând armonizarea intereselor.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE TRANZACŢIILOR COMERCIALE

CARACTERUL SOLEMN, implicând, în mod uzual, existenţa unui înscris (contract, tratat, pact) şi a unor condiţii de formă şi procedură.

CARACTERUL REGLEMENTAT, presupunând respectarea unor norme legale şi cutumiare care servesc:

A. simplificării procesului de definire a înţelegerii dintre părţi (ex.: prin tipizarea contractelor părţile se pronunţă asupra unor aspecte particulare ale tranzacţiei în cauză restul „contractului" fiind constituit din clauze explicite sau implicite, considerate „normale", „obişnuite“sau prevederi legale care, fie au un caracter obligatoriu, fie se aplică atunci când părţile nu au convenit altfel.

B. configurării unui cadru de participare la tranzacţii ordonat şi echitabil pentru toţi jucătorii.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE TRANZACŢIILOR COMERCIALE

CARACTERUL PROFESIONAL.

Comerciant, bancher, fabricant, transportator, constructor, toate aceste denumiri descriu profesii cărora li se asociază forme şi combinaţii specifice de tranzacţii.

Cele mai multe tranzacţii din lumea reală se fac în virtutea exercitării unei profesii de către cel puţin una dintre părţi.

Caracterul profesional evidenţiază importanţa atât a cunoştinţelor profesionale specifice, cât mai ales, a deprinderilor şi abilităţilor ce se dezvoltă în timp, prin exercitarea profesiei.

Atenție!

Nu oricine efectuează tranzacţii în exerciţiul profesiei sale este comerciant.

Exemple, în acest sens, constituie cei care practică profesiile liberale: avocați, medici etc.

TIPOLOGIA TRANZACŢIILOR COMERCIALE

În funcţie de obiectul tranzacţiei acestea se împart în:

• tranzacţii economice care au loc în sfera economiei reale (de exemplu cele din industrie, comerț etc.);

• tranzacţii financiare care se desfășoară în sfera economiei nominale sau simbolice (de exemplu cele din domeniul bancar sau de pe piaţa de capital).

TIPOLOGIA TRANZACŢIILOR COMERCIALE

În funcţie de prezenţa sau absența elementului de extraneitate tranzacţiile comerciale pot fi:

• interne, dacă nu există element de extraneitate;

•internaţionale, atunci când există, acest element.

Ori de câte ori există un element de extraneitate, tranzacţia îmbracă o serie de particularităţi decurgând din necesitatea soluţionării unor conflicte (ex.: legislative, prin stabilirea legii cărui stat se va supune tranzacţia), utilizării unor monede diferite şi depăşirii unor bariere de limbă sau culturale etc.

Evoluţiile actuale conduc la necesitatea apariției unor noi clasificări în domeniul tranzacţiilor comerciale.

Un loc aparte ocupă, în acest sens, dezvoltarea accelerată a afacerilor electronice (e-business) ceea ce impune realizarea unei distincții clare între tranzacţiile comerciale care au loc în mediul fizic, real şi cele care se desfăşoară în medii virtuale.