Tranzacții

TEMA I. COMERŢUL INTERNAŢIONAL CONTEMPORAN

Economia şi comerţul mondial produc, în condiţiile contemporane, un impact deosebit de puternic asupra tuturor statelor lumii. Schimburile economice externe contemporane, indiferent de modalităţile de realizare, au dobândit o importanţă deosebită atât pentru echilibrul şi creşterea economică la scară naţională cât şi pentru dezvoltarea economică regională la nivel de firmă.

1.1.Teoria economica asupra schimburilor internationale

Teoriile formulate de-a lungul timpului asupra relaţiilor economice internaţionale au căutat să ofere răspunsuri cât mai convingătoare la cel puţin trei probleme fundamentale:

Cum se explică apariţia şi ce elemente determină structura schimburilor economice între două sau mai multe ţări?

Care sunt mecanismele ce stau la baza formării preţurilor internaţionale?

Ce efecte produc schimburile economice externe asupra statelor participante?

Teoriile asupra schimburilor economice internaţionale se fundamentează, în principal, pe analiza diferenţelor de costuri, a diferenţelor între intensitatea înzestrării cu factori de producţie sau a ritmului inovaţiilor tehnice şi tehnologice, a gradului de noutate al produsului sau a modalităţilor de acumulare a capitalului.

Mercantilismul a fost primul curent de gândire care a abordat problematica schimburilor internaţionale. Specificul doctrinei:

-preponderenţa capitalului comercial faţă de cel productiv;

-identificarea bogăţiei cu metalele preţioase;

- considerarea comerţului exterior ca singura activitate aducătoare de bogăţie şi în acelaşi timp ca joc cu sumă nulă (câştigă doar exportatorii care, în schimbul mărfurilor vândue primesc aur, în timp ce importatorii plătind, pierd);

-intervenţia masivă a statului în economie prin protejarea comercianţilor autohtoni împotriva celor străini, pentru a atrage investiţii şi a stimula exportul => realizarea unei balanţe comerciale active;

-măsuri de factură protecţionistă, opuse celor de liber schimb;

-importul – o povară pentru economie;

-carenţa fundamentală a concepţiei mercantiliste asupra comerţului exterior este aceea că nu a reuşit să identifice şi să abordeze aspectele relevante ale comerţului internaţional.

Şcoala clasică engleză, prin reprezentanţii săi: Adam Smith, Robert Torrens, David Ricardo, John Stuart Mill a fost primul curent care a încercat să ofere răspunsuri la întrebările fundamentale: care sunt câştigurile din comerţ; care este structura sau modelul comerţului; care sunt termenii comerţului.

Adam Smith (Avuţia naţiunilor, 1776)

- respinge tezele mercantiliştilor cu privire la izvorul sau sursa bogăţiei şi modelul explicativ al schimburilor internaţionale. Potrivit lui, marea confuzie a mercantiliştilor este dată de faptul că nu au făcut distincţia între bogăţie (stocul de bunuri consumabile şi durabile împreună cu stocul resurselor naturale şi umane) şi tezaur (stocul de metale preţioase).

- dezavuează orice formă de protecţionism, care ar minimiza potenţialul de câştig de pe urma comerţului exterior.

David Ricardo în celebra lucrare „Despre principiile economiei politice şi impunerii” abordează alternativa potrivit căreia nu toţi partenerii deţin avantaje absolute în producţia de bunuri. El demonstrează că avantajul absolut nu este indispensabil pentru un comerţ profitabil.

Avantajul relativ (sau comparativ) reprezintă posibilitatea de a obţine o marfă cu o cheltuială de timp de muncă relativ mai mică în comparaţie cu cea necesară pentru producerea altei mărfi în aceeaşi ţară, chiar dacă aceasta implică mai mult timp de muncă decât în alte ţări sau în ţările partenere.