1. Pregătirea livrării
1.1. Ambalajul şi marcarea
1.2. Documentele de livrare
1.3. Facturarea la extern
1. Pregătirea livrării mărfurilor
Problemele de care se ocupă exportatorul de îndată ce a fost declanşat
procesul de derulare sunt, mai întâi, pregătirea mărfii în vederea exportului,
adică fabricarea sau procurarea bunului, ambalarea şi marcarea, iar apoi livrarea
efectivă şi facturarea la extern.
1.1. Ambalajul şi marcarea
Una din obligaţiile principale ale vânzătorului este ca acesta să livreze
marfa în bune condiţii în conformitate cu prevederile contractuale, împreună cu
toate dovezile solicitate prin contract.
În acest sens, un rol important revine procesului de ambalare a mărfii,
considerată de specialişti o componentă deosebit de importantă a livrării,
deoarece fiabilitatea transportului depinde de ambalaj.
Ambalajul are mai multe funcţii:
• Asigură protecţia mărfurilor împotriva şocurilor şi coroziunii şi asigură
conservarea acestora pe parcursul transportului;
• Asigură inviolabilitatea produsului şi protecţia acestuia împotriva
furtului;
• Facilitează operaţiunile pe care le implică transportul, respectiv
încărcarea/ descărcarea mărfii, transbordarea şi alte manipulări,
precum şi operaţiunile de verificare a partizii de marfă;
• Facilitează desfacerea produselor prin aspectul promoţional.
Prin urmare, un ambalaj bine realizat serveşte atât necesităţilor tehnice,
de securitate a mărfurilor pe parcursul transportului, cât şi celor comerciale, de
realizare a publicităţii pentru produsele respective. În acest sens, în literatură se
arată că ambalajul trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:
• să aibă masă şi volum propriu reduse;
• să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
• să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
• să nu prezinte miros şi gust propriu;
• să posede o rezistenţă mecanică cât mai ridicată;
• să fie etanş faţă de gaze, praf, grăsimi;
• să prezinte sau nu, după caz, permeabilitate faţă de radiaţiile
luminose;
• să aibă formă, culoare, grafică atractive.
Ambalajul poate fi realizat sub diferite forme, în funcţie de natura
mărfurilor ce urmează a fi transportate: [3]
2
- mărfuri ce pot fi transportate neambalate: de exemplu, fier vechi, ţevi, bare,
piei netăbăcite, în general acele mărfuri al căror volum şi formă nu necesită
ambalaj; aceste mărfuri călătoresc pe riscul lor, transportatorul nerespunzând
pentru numărul de bucăţi sau pentru deteriorare;
- mărfuri transportate în vrac: de exemplu, mărfuri cu greutate mare,
cărbune , cereale; în acest caz, de regulă, un certificat care să ateste o bună
arimare, îl exonerează pe transportator de orice răspundere;
- mărfuri transportate în saci: aceste mărfuri sunt transportate libere de avarie
şi scurgere, adică fără răspunderea cărăuşului pentru pierderi în cursul
transportului ;
- mărfuri transportate sub forma baloţilor, care cuprind mai multe pachete
legate împreună; în general, cărăuşul nu răspunde de numărul de pachete
conţinute de fiecare balot;
- lichidele sunt transportate în butoaie sau cisterne; transportatorul nu
răspunde de eventualele pierderi pentru ambalaj necorespunzător (găuri, cep
neetanş)
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
